Luna MARTIE, luna primaverii si a MAMEI, va aduce in dar o multime de cursuri menite a va pregati bine de tot pentru nastere si pentru intampinarea bebelusului, iar pentru cei ce au nascut deja, avem cursuri de diversificare a alimentatiei la bebelusi, cursuri de masaj al bebelusului, cursuri de preventie a depresiei pre si post natale si cursuri utile de parenting. Ele vin dupa cum urmeaza:

▪               2 Martie, ora 18 – Curs Lamaze pentru gravide si tatici (mai este un singur loc liber)
▪               6 Martie, ora 10 – Curs – Preventia depresiei pre si post natale
▪               8 Martie, ora 18 – Curs Lamaze de pregatire pentru nastere
▪               10-11 Martie, ora 10-13 – Curs prenatal concentrat
▪               14 Martie, ora 18 – Curs de diversificarea alimentatiei la bebelusi
▪               23-25 Martie – Curs practic de masajul bebelusului
▪               27 Martie, ora 18 – Curs Lamaze pentru gravide si tatici
▪               28 Martie, ora 18 – Curs – Dezvoltarea copilului in primul an de viata (4 module)

Si sa nu uitam de cursurile saptamanale de gimnastica pentru gravide si pe cele de gimnastica postnatala mama-bebe!

Va asteptam cu drag sa va inscrieri la cursurile noastre si abia asteptam sa ne cunoastem, in cazul in care nu ne-am cunoscut deja! Iar daca deja ne stim, atunci asteptam cu bucurie sa va revedem!

Cu mult drag,
Echipa Cuibul Berzelor

Naşterea cu Nora

Eu, Tudor si Radu…o echipa minunata al cărei liant a fost, bineînţeles, Nora

Fiindcă Nora m-a rugat am sa încerc sa redau cât mai bine în cuvinte experienţa naşterii, ce anume m-a ajutat înainte, în travaliu, în timpul naşterii, ce am simţit…adică cum ar zice unii bărbaţi… bla, bla, bla…

Nora…

Psiholog ca şi mine la bază…

Eram la firma cu care urma sa semnez pentru recoltare de celule stem când am văzut un pliant despre cursuri de educaţie prenatala. Era evident, un pliant de la Cuibul Berzelor. Mi-a plăcut cum era întocmit, însă l-am luat cu mine doar într-o doară, deoarece sunt tipul de femeie care consideră că nu merită să arunci banii pe fiecare nimic.

Soţul meu însă clar, nu era deloc pregătit pentru ce înseamnă un bebe, o naştere nici atât că la un moment dat singura lui problemă legat de momentul naşterii era că va trebui să renunţe la mersul la munte de revelion cu prietenii. Aşa că mie mi s-a părut o soluţie acest curs pentru noi, gândindu-mă că-l va pregăti pe Radu pentru rolul de tata si-l va ajuta să ne fie alături. Bineînţeles că l-am dus la cursul de week-end târâş – grăpiş momindu-l mai mult cu cele 10 zile de concediu de paternitate decât cu informaţiile. Mă tot întreba dacă nu poate să chiulească, apoi în prima jumătate de zi am crezut că nu va rezista… însă aici, fiind povestea naşterii o să va spun doar că l-a ajutat într-adevăr enorm şi l-a făcut să fie pregătit să-şi aştepte puiul şi să o susţină pe mami.

Nu mă gândeam însă nici o clipa ce impact va avea cursul asupra mea. Din punctul meu de vedere şi în mintea mea înainte de curs era următoarea idee: „Eu am mai născut o data, cam ştiu la ce să mă aştept, prea multe nu o sa am ce învăţa, dar hai…mai recapitulez ceea ce ştiu”.

Primul lucru care m-a surprins şi pe mine a fost că Nora ne-a întrebat cum am vrea să naştem. Eu, care la primul copil am făcut epidurală şi care discutasem deja cu doctorul că aş dori epidurală, m-am trezit spunând naştere naturală. Eram şi eu surprinsă, iar Nora a folosit foarte bine momentul şi mi-a spus cam aşa „Maria, sunt curioasă de ce vrei să optezi pentru naştere naturală dacă prima dată ai făcut peridurală”…. Iar eu mă gândeam…”da, Nora şi eu sunt curioasă pentru că habar n-am”. Dar cum nu puteam să-i spun „habar n-am” am încercat în puţinul timp să mă gândesc sau să simt adevăratele motive. I-am spus şi, mi-am dat seama că sunt motive reale, că vreau să merg la spital cât mai târziu şi că, la prima naştere nu am simţit aproape nimic…aşa că as vrea ca de data asta să simt ce se întâmplă…

Nora ne-a spus de planul de naştere. Mi s-a părut interesant ca idee, dar dacă n-ar fi insistat Nora, poate din comoditate nu l-aş fi făcut.

La sfârşitul cursului, tot pe nepregătite pentru mine, am abordat-o pe Nora şi i-am spus că vreau să discutăm despre ideea de a fi doula pentru mine. Spun pe nepregătite pentru că nu mă gândisem serios şi profund la chestia asta. Am atins subiectul aşa în trecere în ziua anterioară după curs, spunându-i soţului meu că mi se pare o idee interesantă, iar el a zis sa fac cum cred/simt şi dacă consider că mă ajută el nu are nimic împotrivă.

După ce am discutat cu Nora ea mi-a cerut să ne întâlnim şi să discutăm, ghiciţi ce, planul de naştere…Acum nu mai încăpea povestea cu lenea, deoarece era deja un contract, o responsabilitate serioasă. Aşa că am început să mi-l creionez. Însă, m-a ajutat enorm, pentru că m-a ajutat să-mi clarific ce era important pentru mine şi pentru puiul meu şi unde puteam accepta compromisuri.

Trebuie să mai spun că în relaţia cu Nora, deşi e ştiut faptul că psihologii nu sunt prea complianţi, eu am investit încredere totală. A fost genul de om, de formator de care m-am apropiat şi am simţit-o aproape, susţinând-mă exact atât cât era nevoie fără să-mi încalce teritoriul şi intimitatea şi fără să fie falsă sau bombastica. Pur şi simplu OM, un om curat la suflet. De altfel, cu riscul de a va plictisi, de aceea am si povestit partea cu participarea la curs ca sa se inteleaga ca am dezvoltat o relatie de incredere cu ea.

La semnele de travaliu fals a fost disponibilă, mai mult chiar, prezenta. Când Tudor a întârziat un pic, tot ea mi-a dat soluţia pentru inducţie naturală, soluţie care a şi funcţionat de minune, iar când a început travaliu la jumătate de oră după primul mesaj a răspuns şi a zis vin şi a venit foarte repede. Acasa a fost calmul de care aveam nevoie, a făcut monitorizarea contracţiilor, dar mi-a uşurat şi mie durerile cu o pernuţă electrică, cu contrapresiune, cu glasul ei cald şi cu prezenţa.

Astfel mi s-a împlinit dorinţa, am mers la spital doar cu o oră şi un pic înainte ca Tudor să ţipe.

La spital, parca s-a făcut mai mică decât e.. având atitudinea de „eu nu deranjez” (cine o cunoaşte ştie că e o minune blondă şi minionă) pentru personalul spitalului, iar pentru mine fiind extrem de puternică… şi prezentă.

Mai departe, Nora a fost tot în naşterea asta. Ea m-a învăţat cum să respir şi mi-a amintit mereu. Ea m-a atenţionat să ţin ochii deschişi pentru că i-aş fi închis de multe ori. Ea m-a învăţat cum să împing, pentru că personalul medical prea rodat cu multe naşteri nu avea răbdare de aşa ceva sau nu-i mai puteam eu percepe. Ea a avut mereu o încurajare şi o vorbă bună. Ea m-a şters de transpiraţie, ea, ea…ea… Nu a născut în locul meu, insă m-a ajutat să mă simt mamă şi mi-a fost alături cu adevărat, cum nu mi-a mai fost nimeni niciodată. Atât de mult alături, încât acum când spun în cuvinte mi se pare că sună fad, sec, sărac.

Iar cel mai important rol a fost acela de punct de sprijin. Asta pentru ca in spital, din dorinţa de a scăpa cât mai repede de mine şi de a mai declara încă o naştere rezolvată repede, personalul medical îmi vindea gogoşi de genul „ia un pic de pitocina, nu te doare mai tare, nici o grija…doar că merge mai repede”… etc…şi cum în acele clipe ai face orice numai să fie bine şi toate astea ţi-s spuse, nu-i aşa, de cadre medicale… dacă EA nu era acolo aş fi cedat. Însă EA fiind acolo, de fiecare dată când încercau să mă înnebunească cu ceva ii aruncam doar o privire şi aveam puterea să refuz.

Şi, deşi am încercat să le organizez cât mai bine, Nora a fost de mare ajutor şi pe partea de organizare. Ea a refăcut bagajul din salonul de travaliu şi l-a mutat in salon, etc.

Dar, mai mult şi mai important, ea a făcut primele fotografii lui Tudor, ea l-a chemat pe Radu şi în felul acesta l-am simţit aproape, ea şi cu Radu mi-au masat uterul după naştere şi m-au făcut să mă simt îngrijită, norocoasă, dar şi foarte fericită.

Revenind un pic la tot travaliul am simţit că sunt om, că mă înţelege şi pe mine cineva. Ba mai mult decât atât Nora simţea foarte bine ce simţeam şi ştia să exprime asta în cuvinte. Când simţeam că nu mai pot, îmi spunea că nu mai este mult şi o să-l ţin în braţe şi folosea încurajări pozitive. „Bravo, foarte bine…încă o dată”. Însă cel mai frumos moment a fost când, simţindu-mă epuizată, dar probabil şi simţind că am nevoie de un imbold mai puternic mi-a zis „uite, a venit neonatologia. Asta înseamnă că acum vine. Hai încă o dată şi o să-l ţii în braţe. Pentru mine, toată pitocina lor şi tot oxigenul nu ar fi făcut atât de mult.

Te sărut dulce, dulce Nora.
Maria Mermezan

De multe ori, viata de cuplu e cea mai “tumultoasa”, in cel mai placut sens al cuvantului, cand El si Ea urmaresc sa faca un bebe Dar dupa ce mama ramane insarcinata, in multe cazuri intimitatea dintre iubiti nu va mai include si partea sexuala pe parcursul celor noua luni de sarcina. Fiind un subiect pe care il discut si la cursurile mele prenatale, nu voi intra in amanunte acum, si deoarece am scris la un moment dat un post pe aceasta tema, il puteti citi AICI.

Dar ce se intampla dupa ce apare bebele? In mod cert dinamica intregii familii se schimba! Atentia si preocuparea principala il vizeaza pe bebe, atat in ce o priveste pe mama, cat si pe tata. Si e normal sa fie asa. Insa in acelasi timp, nu trebuie sa uitam ca rolul de mama nu-l inlocuieste complet pe cel de femeie, de iubita, de sotie. Si oricat de ireal ar parea de realizat, cumva cumva trebuie sa gasim mijloacele pentru a-i da atentie si taticului, pentru a-l integra si pe el in noua noastra viata, mai ales ca este partener egal in aceasta mare fericire ce este bebele!

Discutasem cu cateva dintre mamicile mele saptamana trecuta despre acest lucru. Despre cat de usor este sa amani cu zilele spalatul pe cap, pentru ca mereu alte lucruri par de 1000 de ori mai importante, despre cat de usor nu mai observi ca de N nopti nu te-ai mai pus la somn de-o data cu jumatatea ta, fara sa va dati un pupic macar inainte de a intra fiecare la timpul sau in lumea viselor.

In aceeasi idee, uneori tatii ajung acasa de la serviciu obositi, nervosi si suparati pe sefi si nu reusesc mereu sa-si lase grijile la usa si sa intre in casa cu zambetul pe buze si bucurosi ca in sfarsit ajung in locul acela miraculos cu miros de bebe si de scutece, in care sunt intampinati cu o privire senina de franzeluta

Si destule cupluri constata ca dupa ce a aparut bebele, ei au incetat…treptat, treptat…sa mai existe ca si cuplu. Si s-au trezit peste 1-2-3 ani…straini unul de celalalt, avand in spate deja o perioada destul de lunga in care au comunicat doar strictul necesar, asta in situatia in care nu au escaladat in aceeasi perioada si certuri si frustrari.

Si ce usor este atunci sa se dea vina pe copil, ca doar uite…de cand a aparut el noi nu mai suntem noi! Si totusi, copilasul acela mic si dulce si drag, nu cere altceva decat dragostea noastra si armonie in familie El poate fi o piatra de incercare pentru cuplu, dar in mod cert NU este el cauza. El doar scoate la suprafata eventual, lucruri nerezolvate de noi adultii inainte.

Si daca despre sexualitatea in timpul sarcinii n-am discutat aici, cred ca merita sa vorbim despre viata sexuala de dupa nastere Am auzit uneori argumentul ca parintii nu vor sa doarma cu bebelusii in pat, ca atunci “Adio” intimitate intre ei. Dar asa cum ziceau alte mamici de-ale mele care practica co-sleeping-ul ca mod de viata cu copilasii lor, abia atunci au avut ocazia, obligat-fortat, sa descopere si alte locuri meseriase pentru a-si da intalnire cu iubitii lor….altele decat patul din dormitor, evident )

Si uite asa au descoperit si bucataria si baia si living-ul si camera copilului, in care altfel nu mai aveau de ce sa intre, din moment ce micuta comoara se afla mereu ba pe pieptul lor, ba in patul lor

Si legat de asta, sambata am vazut cel mai recent episod din Anatomia lui Grey (sau altfel spus Grey’s Anatomy) in care Derek si Meredith incercau sa gaseasca si ei, la randul lor, un loc in care sa se iubeasca, pentru a nu stanjeni somnul lui Zola, care dormea bine-merci tolanita in mijlocul patului lor (clip-ul il gasiti mai jos)

Oricum, concluzia mea ar fi urmatoarea: bebe este o binecuvantare indiferent de directia pe care o ia cuplul dupa aparitia sa, deoarece directia relatiei cred ca este data de cei doi parinti, nu de bebe! Mame, faceti cumva sa aveti macar 10-15 minute pe zi si pentru voi si cu jumatatile voastre, in care sa fiti si sa va simtiti proaspete ca niste garofite. Tati, faceti cumva astfel incat sa lasati orice griji in afara casei, iar cand sositi acasa sa va surprindeti iubitele cu gesturi tandre si imbietoare. Bebelusi, voi nu trebuie sa faceti nimic altceva decat sa fiti sanatosi, pentru ca astfel mami si tati sa fie linistiti si sa se poata bucura de voi si de ei

La voi in “Cuib” mai exista viata dupa bebe?

Daca momentul nasterii se apropie cu pasi repezi de voi si pana acum nu ati apucat sa ajungeti la un curs Lamaze de pregatire pentru nastere si pentru bebe, va asteptam in acest weekend la noi la Cuibul Berzelor, pentru a recupera din timpul pierdut si a fi in forma maxima pe cand vine marele moment!

Pentru aceasta grupa mai sunt doar 2 locuri libere, asa ca va asteptam inscrierea la telefon (0742-030465) sau pe mail (nora@cuibulberzelor.ro).

Imbratisari calduroase va trimitem cu drag!
Nora & Cuibul

In luna februarie la Cuibul Berzelor vor incepe doua grupa ale cursului Lamaze de pregatire pentru nastere si bebe! Cele doua grupe vor incepe cursul pe data de 20, respectiv 29 Februarie!

Aceste cursuri sunt pentru gravidute si viitori tatici, aflati in intervalul 28-32 saptamani de sarcina si care isi doresc sa-si primeasca bebelusii intr-un mod perfect constient si informat, pe langa dragostea nemarginita pe care cu siguranta ca le-o poarta deja!

Va asteptam cu drag sa ne cunoastem si sa descoperim minunile sarcinii si ale nasterii!
Nora & Cuibul Berzelor

Se stie deja pe scara larga ca delfinii pot avea un rol extraordinar in diferite terapii – cu copii autisti, cu persoane cu handicap – iar studiile au dovedit acest lucru. Asa ca, dupa ce nasterea in apa a devenit cu adevarat o optiune acceptata in marea parte a lumii, a aparut cred cu destul de mare usurinta si ideea nasterii asistate de delfini.

Se pare ca delfinii au capacitatea de a “simti” o graviduta, uneori inainte ca ea sa stie ca poarta in pantec o minune. Iar daca intr-un bazin sunt mai multe persoane, delfinii tind sa acorde o atentie mai speciala femeilor insarcinate. La fel, sunetele pe care ei le scot au capacitatea de a linisti in timpul travaliului atat mama, cat si bebelusul, pe acelasi principiu in care terapiile cu delfini functioneaza. Evident ca singura conditie este ca mama sa se simta confortabil in apa si sa nu-i fie frica de delfini

Eu am auzit prima data de posibilitatea nasterii in apa asistate de delfini atunci cand am urmarit un documentar foarte bun dupa parerea mea, care se numeste “Le Premier Cri” sau in traducere “Primul scrancet”. Recunosc ca uimirea mi-a fost cu atat mai mare cu cat acest film documentar a fost difuzat in cinematografele de la noi din Cluj (la Victoria si la Cinema Odeon din Polus).

Oricum, acest film surprinde intr-un mod minunat filozofia nasterii in diferite locatii ale lumii. Iar documentarul incepe si se termina cu 2 nasteri intr-un mic golfulet la malul oceanului in Mexic, nasteri asistate de delfini! Adica era si moasa acolo ca sa asigure sprijinul uman, iar delfinii asigurau sprijinul “subtil” La finalul vizionarii am dat fuga acasa, am cautat genericul sa vad unde exact au avut loc cele doua nasteri si dupa ce i-am depistat pe net, le-am trimis un mail in care-i rugam sa-mi spuna daca acolo la ei chiar exista o practica curenta in acest sens, sau a fost doar o situatie particulara, pentru filmarea documentarului

Mi s-a raspuns a doua zi cum ca da, centrul lor oferea ca si serviciu si optiunea nasterii in apa asistata de delfini, insa fix cand eu le scrisesem se schimbase echipa de management si momentan acest program era sistat…

Oricum, nasterile acelea m-au facut sa visez…visuri frumoase, in care la momentul in care eu nasteam eram scufundata intr-o apa calduta si mangaiam pe botic un delfin care tocmai pupa bebele din burtica, ca si in poza aceea de mai sus

In Romania am cunoscut pe cineva care si-a dorit foarte mult sa faca la Constanta un asemenea centru de nastere, cu delfinii de la Delfinariu, insa nu a primit aprobari, ceea ce era oarecum de asteptat… Si totusi, cine stie, poate odata….nu?

La final, va pun si doua filmulete. Unul este cu una din cele doua nasteri in apa din film (deci aviz celor care nu doresc sa vada o nastere, desi filmuletul e chiar ok), iar al doilea este cu trailer-ul documentarului “Le Premier Cri”.

Si cu aceasta ocazie, va lansez si o invitatie de a viziona impreuna la sediul Cuibului acest film. Deci cine ar dori sa-l vada, lasati va rog un comentariu la finalul post-ului, pentru a-mi face o idee cam cate ne-am aduna si apoi sa alegem o zi si o ora pentru vizionare

Va imbratisez cu drag si nostalgie,
Nora

Stim ca pe masura ce te apropii de momentul diversificarii, 1001 intrebari isi fac loc in mintea ta in legatura cu care ar fi cea mai buna abordare, cand sa incepi, cu ce alimente sa incepi, cand poti sa-i dai carnita, peste, lapte si muuuulte altele.

Iti garantam ca in cadrul acestui curs de diversificare, sustinut de catre medicul pediatru Delia Chira (www.pediatrucluj.ro), vei gasi raspuns la toate intrebarile care te preocupa si vei pleca de la noi mai senina, mai relaxata si mai increzatoare ca vei stii ce ai de facut.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs de
diversificare sunt urmatoarele:

- Regulile generale ale diversificarii
- Diversificarea sugarilor in functie de greutatea pe care acestia o au
- Alimentatia in situatii speciale
- Probleme care pot sa apara in diversificare
- Diversificarea si continuarea alaptarii

Cursul este structurat in 2 sedinte a cate 2 ore fiecare. Prima intalnire
va avea loc Miercuri, 14 Martie la ora 18 la sediul Cuibul Berzelor,
iar a doua intr-o zi hotarata de comun acord impreuna cu mamicile
participante la curs.

Cost: 50 RON / sedinta

Numar maxim de locuri: 10

Te poti inscrie la curs astfel:

Pe mail la adresele: pediatru@pediatrucluj.ro sau nora@cuibulberzelor.ro
La telefon: 0720-032120 (dr. Delia Chira) sau 0742-030465 (Nora Niculescu)

Va asteptam pe toate cu drag!
Echipa Cuibul Berzelor

Cred ca singura situatie in care nu ne putem folosi de ele este atunci cand ajungem la menopauza

Eu folosesc cupa de peste 4 ani, timp in care am laudat-o la toate prietenele si colegele mele, dintre care majoritatea si-au luat inima in dinti si au incercat-o si nu le-a parut deloc rau.

De ce-s cupele astea menstruale asa de meseriase?

1. Pai in primul rand ar fi argumentul ce tine de sanatatea femeii, mai ales daca ne raportam la tampoanele interne. Acestea din urma, datorita compozitiei si substantelor chimice aplicate pe ele, prezinta un mai mare risc pentru sindromul de soc toxic. Infectiile vaginale repetate sau iritatiile din zona respectiva, isi pot gasi cu usurinta cel putin o potentiala cauza in aceste “minunate” tampoane interne…

Si pentru ca am ajuns la iritatii, vine randul absorbantelor obisnuite sa fie luate la “puricat”. Daca nu sunt din bumbac adevarat, lucru care se intampla foarte rar, atunci si ele sunt tratate – cu inalbitori, coloranti, parfum, geluri, etc… Rezultatul poate fi o iritatie a pielii, transpiratie, mirosuri care oricum se simt intr-o oarecare masura, in ciuda parfumului generos care se aplica pe ele de catre producatori. Si numai cand ma gandesc la vara si la ce ar insemna folosirea unui absorbant in timpul verii imi vine sa ma strang toata…

Din toate aceste puncte de vedere, consider ca aceasta cupa menstruala este superioara! Este formata din silicon medical 100%, genul de silicon care se foloseste uneori si in interventiile chirurgicale, deci nu exista nici un risc pentru o eventuala reactie toxica a organismului. Nu exista nici riscul de a lasa in urma diferite materiale sau tesuturi si astfel flora vaginala este protejata, ne-existand pericol de infectii sau inflamatii la nivel vaginal.

2. In al doilea rand, cupele menstruale sunt in acest moment printre cele mai economice alternative de pe piata. Absorbantele si tampoanele presupun un cost periodic pentru achizitionare, cheltuiala care in principiu se intinde pana la menopauza, nu? Cat inseamna asta? Zeci de ani…

Cupa menstruala costa zic eu putin si este o investitie pe cel putin urmatorii 10 ani. Indiferent de unde le-ati achizitiona, pretul se invarte in jurul la 100 de lei. Va zic cu mana pe inima ca eu de mai bine de 4 ani n-am mai dat bani DELOC pe tampoane sau absorbante. Cred ca cupa mea si-a scos banii cu varf si indesat in perioada asta

3. In al treilea rand, pentru cei preocupati de aspectele ecologice, cupa menstruala este ideala. Aici nici nu prea trebuie sa explic in detaliu ce si cum, deoarece spre deosebire de restul alternativelor comune din comert, cupa este refolosibila, ea avand nevoie doar sa fie golita periodic si intretinuta corect. Detalii despre cum se intretine corect gasiti pe mai multe site-uri, printre care si: http://www.mooncup.co.uk/advice-centre.html

4. Cu ajutorul cupei menstruale putem sti exact cantitatea de sange pe care o pierdem. De regula cand mergem la gine, medicul ne mai intreaba si cand am avut ultima menstruatie si daca e dureroasa si cam cat de abundenta este. Iar raspunsul e de cele mai multe ori unul foarte vag – pai schimb 3 tampoane pe zi, sau unul, sau sapte… Cupa in schimb are o gradatie pe ea, astfel incat putem sa spunem exact in mililitri cat sange pierdem pe parcursul unui ciclu menstrual. Acest lucru este util pentru a stabili daca totul este in regula sau daca menstruatia este mai abundenta decat ar trebui. Iar in acelasi timp, putem sa ne cunoastem noi mai bine propriul corp si sa stim mult mai usor si mai rapid daca la un moment dat se intampla ceva “atipic”…

Si acum sa va dau si cateva impresii din experienta mea directa cu cupa menstruala. Acum 4 ani si ceva cand am comandat-o eu, nu stia nimeni de ea. Am citit toate argumentele pe care vi le-am subliniat si eu mai sus (va dati seama ca nu puteam eu reinventa gaura la covrig ) si mi-am propus sa o incerc. Cu o oarecare retinere la inceput…recunosc. Gandul care mi-a dat cel mai mare curaj a fost ca n-are cum sa fie mai rea sau mai greu de utilizat ca tampoanele interne, de care incepusem sa ma indoiesc dupa o luna perioada de utilizare a lor.

Intr-adevar, pentru mine personal fixarea si scoaterea cupei nu a prezentat o problema. Este o idee mai voluminoasa cupa decat un tampon, chiar si dupa ce e pliata corespunzator, insa acuma sa fim serioase….trec “chestii” si mai si pe acolo…iar mamicile ce au nascut vaginal, chiar n-au de ce sa-si faca griji

Am avut nevoie de o perioada de acomodare de aproximativ 2-3 menstruatii, pentru a invata cum sa o fixez corect in cazul meu. Astfel, la primele utilizari am mai avut si “accidente” si a trebuit sa folosesc si tampoane de acelea zilnice pentru a fi sigura ca nu ma patez. Este efectiv chestie de practica, pana te inveti cum sta cel mai bine cupa in cazul tau. Uneori trebuie fixata un pic mai sus in interiorul vaginului, iar in cazul altor femei e suficient daca este pusa cat mai aproape de intrare/iesire din vagin.

Prima data cand am intrat in apa cu cupa la purtator am avut emotii. Din fericire, odata ce am invatat cum trebuie sa o pun in cazul meu, n-am mai avut niciodata probleme cu ea, nici la bazin, nici la plaja, nici pe nicaieri.

Un alt lucru important ce tine de intretinerea cupei, pe langa sterilizarea ei lunara in apa fierbinte, este si sa va asigurati ca gaurelele care exista pe ea sunt curate si deschise, deoarece daca cumva s-au infundat cu mucus sau sange, sansele de a va pata cresc simtitor. Ele se desfunda usor cu un ac

Credeam ca dupa atatia ani de utilizare, toata lumea din jurul meu stie despre aceste cupe menstruale, insa in ultima perioada am constatat ca a revenit subiectul in atentia femeilor din jurul meu, motiv pentru care m-am decis sa scriu aceasta postare luuungggaaa, in ideea in care poate fi de ajutor cuiva. Pentru intrebari suplimentare eu sunt aici!

Ca orice alt lucru, cupele menstruale nu sunt pentru toate femeile si decizia de a folosi sau nu o cupa este o decizie personala. In cazul meu, experienta a fost una mai mult decat benefica si nu pot decat sa o recomand calduros, indiferent de firma producatoare, deoarece eu cred ca nu exista diferente reale intre ele!

Aaaaaa si tocmai mi-am mai amintit ceva. Nu stiu daca exista legatura intre ele, insa de cand folosesc cupa asta menstruala am avut dureri de ciclu semnificativ mai mici!!!

Sanatate maxima la toata lumea!

Acesta este structurat pe 3 sedinte si pune un mare accent si pe partea terapeutica a masajului pentru bebe!

Sedinta 1 - Lectia teoretica de introducere in arta masajului pentru bebelusi + BONUS Aflati cum sa va preparati voi acasa un ulei de masaj sanatos pentru bebe si natural 100%.

Sedinta 2 – Lectie PRACTICA la care va asteptam sa veniti cu bebelusii, axata pe masajul general de relaxare

Sedinta 3 – Lectie PRACTICA (cu bebelusii) cu accent pe masajul terapeutic + elemente de gimnastica bebelusilor

Daca comoara voastra nu a implinit inca 1 anisor, va asteptam cu drag impreuna cu el sa aflati cum sa-l dragaliti si in acelasi timp sa-i usurati prin masaj si micile neajunsuri ale “varstei”, precum colicile, diareea, constipatia sau racelile….

Cost: 150 RON tot cursul, adica toate cele 3 sedinte.

Pentru inscrieri, sunati la Nora sau la Monica Mesesan, specialistul in ale masajului de bebe si nu numai, la urmatoarele numere de telefon: 0742-030465 (Nora), respectiv 0741-632417 (Monica)

Se poate si cu inscriere pe mail la nora@cuibulberzelor.ro, dar va rugam sa retineti ca inscrierea este ferma abia in momentul in care am vorbit la telefon sau am primit mail de la voi

Pupici cu lipici si va asteptam la curs la prima lectie vineri, 17 ianuarie la ora 18!

Acum este in maternitate, insa contractiile ei sunt de scurta durata si nici prea intense, din moment ce am putut rade si glumi impreuna la telefon pe durata uneia dintre aceste contractii usurele. A fost simpatica atunci cand mi-a zis ca a avut si o contractie de “25 de secunde” )

Si asteptand chemarea ei, ca de fiecare data cand stiu ca urmeaza sa merg la o nastere, ma paleste o emotie si o nostalgie in acelasi timp, iar imaginea tuturor mamicilor cu care am fost la nastere pana acum, ma napadeste.

Nu toate au avut nasteri usoare, nu toate au avut parte de experiente 100% frumoase si implinitoare, insa toate au avut parte de sprijin continuu in travaliu si la nastere. Iar eu ma simt cea mai norocoasa ca am putut fi acolo pentru ele si bebelusii lor, ca am putut sa le fiu prietena si la nastere!

Imi tresalta inima de bucurie cand primesc telefoane si in miez de noapte, deoarece asta mie imi spune ca exista o relatie ce se bazeaza pe incredere si relaxare, iar asta este cea mai buna premisa pentru miracolul care urmeaza sa se intample. Imi doresc ca prietenele mele, mamicile mele, sa stie si sa simta in orice moment ca eu sunt acolo pentru ele si ca nu exista limitari orare, sau comportamentale. Iar in travaliu, cel mai bun lucru pe care-l poate face o graviduta este sa faca in fiecare secunda ceea ce simte, fara sa se “gandeasca”. Daca isi asculta inima, nu are cum sa dea gres!

Acest lucru este valabil si cand trebuie sa luam decizii, sa alegem. Iar prietena mea Andreea Luncasu a scris un post foarte util pe blog-ul ei ieri pe aceasta tema. Citind articolul ei, automat l-am interpretat si prin prisma mea. Nu prin prisma mea de viitoare mamica ce trebuie sa aleaga pentru ea si bebelusul ei ce-i mai bun, deoarece inca nu se pune problema, dar din perspectiva mea de doula, de prietena la nastere.

Sunt multe nasteri la care am participat si care nu s-au desfasurat asa cum mi-ar fi placut MIE… Si e o doza de egoism aici, pentru ca nasterea in sine nu este experienta MEA. Este experienta mamicii, a bebelusului si a familiei lor. Insa am observat ca mereu am tendinta in situatiile acelea sa iau lucrurile la modul personal, cu toate starile si sentimentele de rigoare – tristete, bucurie, vinovatie, revolta, implinire, fericire. Sentimente care ma urmaresc cateva zile bune dupa ce nasterea a avut loc.

Si este un intreg proces transformator, cu mine insami si in mine, pentru a reusi sa privesc nasterile din perspectiva “corecta”. In orice caz, tot ceea ce eu imi doresc si urmaresc sa fac, este sa sprijin mama in deciziile pe care ea la ia, mai ales cand stiu ca este corect informata cu privire la toate implicatiile posibile. Singurul meu rol este sa fiu acolo, alaturi de ea cu tot sufletul meu. Iar acest lucru tine 100% de mine si iese de fiecare data atata de usor si de natural…si-i multumesc lui Doamne Doamne pentru asta!