Header Cuibul Berzelor
BLOG /

Bratele inaripate

breadcrumb-header
bratele-inaripate

Bratele inaripate

Postat in de catre Nora Niculescu

Daca ar fi sa stai de vorba cu o barza batrana, o veterana din aceea cu pliscul usor curbat de la greutatea atator suflete aduse pe lume, si ai intreba-o daca exista vreo diferenta intre puii de om si puii de ingeri, ceva ma face sa cred ca ar ridica scurt din umeri si ti-ar raspunde „niciuna”.

Probabil o prima dovada in acest sens este ca nici micutii nu fac vreo deosebire. La fel ca bobocii proaspat iesiti din ou, urmeaza fara urma de indoiala prima pereche de picioare care le iese in fata, divine sau nu. Nu stiu cum decurg pe mai departe lucrurile in lumea ingerilor, dar aici, printre muritorii de rand, increderea trebuie intretinuta cu dragoste.

Daca se simte iubit, un bebelus se uita tinta in ochii tai cu ceva mult mai mare decat increderea – cu credinta. Aduna in privire o nesfarsita pofta de viata, o netematoare dorinta de a invata, o imbatabila certitudine ca, atata vreme cat esti acolo cu si pentru el, totul va fi bine. Ochii lui impletesc entuziasmul, mirarea, bucuria, exuberanta si vitalitatea ca pe cele 7 culori ale curcubeului facut arc de lumina inspre ochii tai. Privirea unui pui de om care crede e ceva cu totul special. Nu mai faci cu nimeni un asemenea schimb de priviri, nici macar cu dragostea vietii tale. Adultii au un fel de a treia pleoapa, in spatele careia isi ascund gandurile. Pentru ca, desi puii vin din acelasi loc, cei care ne sunt repartizati cresc si devin oameni. Cu toate bunele si relele.

Pentru ca bebe sa se simta iubit nu e nevoie de pene. In afara c-ar face epilatul infinit mai dureros, nu ti-ar ajuta la nimic. Dar ai nevoie de rabdare – multa. De o minte flexibila, ca sa poti vedea lucrurile si din botosei si de o inima permeabila, gata sa invete sa se bucure mai mult prin empatie decat prin sine. Ai nevoie de respect pentru viata intreaga condensata in faptura minuscula din bratele tale. Si de brate trainice.

N-or fi ele aripi, dar puii de om stiu ca de-acolo izvoraste curajul de a descoperi lumea. In brate e somnul mai lin, laptele mai dulce, orizontul mai larg. Bratele alina, protejeaza, ghideaza, mangaie, sustin, se joaca, imbratiseaza. Ele sunt turn de observatie, rampa de lansare, confesional, arac, scut si leagan. In brate e acasa oriunde in lumea asta mare.

Asta e, suntem oameni si trebuie sa muncim pentru tot. Inclusiv pentru dragostea copiilor nostri. Dar daca avem credinta ca ne-au fost dati nu pentru ca sa avem pe cineva care sa ne iubeasca, ci pentru a putea sa iubim neconditionat, cu toate motoarele si pentru totdeauna, i-am putea spune batranei berze ca, uneori, nu sunt mari diferente intre oameni si ingeri nici dupa ce cresc.

Articol scris pentru Cuib de mami Dana Bodarnea, artista in ale cuvintelor si cu o sursa de inspiratie autentica – mugurasul ei de viata pe nume Mara. O mai puteti savura si aici: https://speologieafectiva.blogspot.ro/. Iar intr-un mod ceva mai pragmatic, aici: https://www.primiicercei.ro/. Aviz mamicilor de fete! 😉
Sursa foto: www.fotolia.com