Bunicii – rolul lor în timpul sarcinii şi al maternităţii

Te uiţi în oglindă şi vezi o femeie în plină putere, cu carieră şi cu o viaţă plină, în care ai tăi sunt periferici.

Părinţii tăi se uită la tine şi văd fetiţa pe care au dus-o în braţe şi în cârcă până nu le-a mai permis s-o poarte decât în inimă.

Eşti copilul lor şi le aduci în suflete o viaţă nouă. Una pentru care nu vor să-şi ţină dragostea în frâu.

Nu încă! Pentru că asta sunt toate sfaturile necerute pe care ţi le toarnă de când i-ai anunţat că eşti însărcinată: declaraţii de iubire.

Şi totuşi, cum îi ajuţi să te iubească pe limba ta?

Viitori părinţi, viitori bunici

Realitatea ta e una a programărilor online la cabinete private şi a unei baterii complete de analize şi teste care monitorizează atent şi precis evoluţia sarcinii.

Realitatea lor a fost cea a rochiilor largi şi lungi, a revendicării dinspre folclorul rural al prezicerilor de sex şi a controalelor medicale în masă, într-un cabinet improvizat în întreprindere.

Cum ai putea să pleci urechea la ce şopteşte testul linguriţei ori la spaimele lor legate de sfecla pe care o mănânci, în ciuda avertismentelor că poţi naşte un copil cu pete roşii pe faţă? Evident că nu poţi! Dar poţi şi trebuie să-i ţii aproape de familia ta pe viitorii bunici pentru că:

• părinţii tăi sunt motivaţi intrinsec să înveţe: dragostea pentru tine îi face să fie mai receptivi sau măcar să accepte, chiar dacă nu adoptă, principiile tale legate de felul în care ai grijă de tine în timpul sarcinii şi de cel în care îţi propui să-ţi creşti copilul. Spre deosebire de o bonă exemplară, ei nu vor fi detaşaţi!
• mama ta e singura persoană cu care poţi împărtăşi orice fel de intimităţi legate de sarcină: după ce te-a şters la gură de bale şi de vomă în bebeluşie, după ce te-a şters la fund câţiva ani la rând în copilărie, nici un detaliu legat de transformările prin care trece corpul tău n-are cum s-o jeneze într-un fel. Chiar dacă ai o cea mai bună prietenă cu care vorbeşti despre sex, parcă nu-i la fel de eroic să-i povesteşti despre secreţii vaginale…
• probabil că măcar unul din cei 4 bunici ai copilului îşi poate schimba programul astfel încât să te ajute să îl creşti pe cel mic: cine din grupul tău de apropiaţi şi-ar încheia cariera şi viaţa socială pentru a-ţi creşte copilul?

 Chiar dacă vă despart kilometri de neparcurs şi păreri de neschimbat, fac parte din identitatea ta şi din moştenirea pe care o dai mai departe. Îţi sunt rădăcini!

Proaspeţi bunici, tineri părinţi depăşiţi

Când întreabă „ai destul lapte?”, tu auzi neîncredere în tine, iar sunt convinşi că declară „vreau tot ce-i mai bun pentru puiul de om”.

Vin peste voi imediat după naştere şi aduc nu doar un costumaş de bebe pe care nu-l vei folosi niciodată, dinadins.

Ci şi o ladă de zestre inutilă, plină de obiceiuri care te fac să pufneşti pe nas şi să te minunezi cum de le-ai supravieţuit.

În puţinele clipe de răgaz şi de luciditate din primele zile cu un nou-născut în braţe, întelegi că ai ajuns ziua de azi datorită dragostei şi răbdării pe care şi le-au descoperit când erau doar nişte părinţi speriaţi, ca şi tine.

Copilul tău are bunici. Ce te faci cu ei?

• Îi educi: ai reuşit să-i înveţi cum să folosească un telefon mobil, cum să faceţi videoconferinţe pe skype, când studiai în altă ţară şi cum să folosească un glucometru, trebuie să răzbeşti cu ei şi când le spui despre studiile ştiinţifice legate de alăptare ori de neuroştiinţe. Doar că ai nevoie de mai multă răbdare!
• Le pui limite: le spui sincer, dar fără patimă în glas, care sunt subiectele nenegociabile. O să le vină greu, pentru că, pe vremuri, ei erau cei care făceau regulile. Dar e o dovadă de maturitate şi de asumare a responsabilităţii cu care se vor lăuda cu tine între cunoscuţii lor, după ce-şi vor reveni din năuceală.
• Îi îndrumi: le spui cum pot să te ajute cu adevărat şi dai un sens constructiv dorinţei lor de apartenenţă – „fă-mi o ciorbă de salată cum ştii tu, mamă!”, „montează-mi cadrul sport la cărucior, tată, bărbatul ăsta al meu habar nu are de şuruburi”.
• Îi integrezi: sunt unele secrete pe care doar bunicii le ştiu şi care nu trebuie să se piardă – alianţele bunici-nepoţi împotriva regulei „un dulce pe zi”, maratoanele de desene animate care nu s-ar întâmpla niciodată acasă, praştia de lemn şi cauciuc de la masca de gaze pe care doar tatăl tău o va mai şti construi, istoria vie a aluatului frământat cu mâna, în plină era a maşinilor de făcut pâine.

Dragostea e mai mare şi mai felurită când circulă în sus şi-n jos prin trei generaţii, ca un elixir al adevăratei tinereţi fără bătrâneţi.

Vei înţelege deplin asta când vei ajunge tu bunică în familia voastră!