Când sufletul rămâne acasă 8 ore pe zi

E dimineață. Privești în gol. Ai emoția specifică unui început de drum și parcă, totuși, nu vrei decât să prelungești momentul. Când au trecut aproape doi ani? Când au trecut lunile în care îți bătea inima tare când te revedeai cu fostele colege de la job și de-abia așteptai să te întorci acolo?

Și de ce pare atât de greu să revii la normalul de dinainte de bebe?

La primul search despre acest subiect, găsești o mulțime de păreri despre cum să redevină firesc acest lucru.

Dar parcă nimeni nu îți spune din inimă: „hai, măi mămico, it will be really, really ok.”

Secretul pare a fi adaptarea și lăsarea acestei perioade să îți aducă bucuria în mod treptat.

Așa cum în parentingul actual întâlnești metode pentru a ajuta copilașul să se adapteze la schimbare, să știi că și la tine va funcționa același principiu.

Nu ești o mamă rea când pleci de lângă el. Însă dă, e de datoria ta să îi creezi un mediu plăcut și în lipsa ta.

Cu mama, soacra, bona sau cu doamnele de la creșă. Oferă-le posibilitatea să se cunoască.

Nu ești o mamă rea dacă îți dorești să ai și puțin timp pentru tine. Dar în acest timp, până ajungi la serviciu și înapoi, fă și un lucru care îți place, parcă, dintotdeauna.

Inclusiv privitul norilor sau căutarea acelei perechi de balerini animal print pe net, că deh, vine imediat și primăvara.

Nu ești o mamă rea dacă îți place ceea ce faci la job. Ba chiar va fi și copilul bucuros când va avea în jur, în continuare, o mamă bucuroasă.

Însă rămâi mamă. Așa că dimineață, înainte să pleci, ține-ți puiul în brațe și reamintește-i că este în siguranță cât timp tu vei fi plecată, că te vei întoarce și că îl iubești  chiar dacă asta îți întârzie rutina de dimineață și vei ajunge să îți aplici mascara în mașină sau să te dai cu blush în pauză de prânz.

Însă rămâi mamă. Când ai proiecte importante la care trebuie să fii prezentă, dincolo de programul de la job și poate ar merita să nu ajungi în fiecare zi acasă doar după lăsarea serii. Știi filmele alea americane când copilul avea de toate, mai puțin prezența părintelui?

Amintește-ți ție și celor de la serviciu, dacă e cazul, că ai, totuși, un copil care te așteaptă acasă.

Însă rămâi mamă. Când ajungi acasă și vrea să fie cu tine. Cu tine. Cu tine. Și deși uneori e obositor, ce bine e să vrea să fie…cu tine.

O mămică a scris pe grupul Cuibul Berzelor, la care au acces toate mămicile care au participat la Cursul Lamaze, exact despre aceste sentimente.

„Ar trebui să mă întorc la job în curând, iar gândul ăsta mă paralizează și îmi dă palpitații. Mi-e frică să plec din cocoon. Dar îmi și doresc să o fac. Pentru mine.

Rațional înțeleg tot – timp pentru mine, socializare pentru copil, un echilibru în toate.

Prin filtrul inimii mele de mamă, lumea noastră se dărâmă – am petrecut oare suficient timp împreună? Mi-am făcut eu oare bine treabă până acum? Cum va fi? Cum vom fi? Este un post de descărcare și vă mulțumesc că ați ajuns până aici”.

Ne numărăm printre acele mămici care poate înainte să aibă copii nu ar fi înțeles acest subiect.

Ne numărăm printre acele mămici care au știut dintotdeauna că va fi așa, încă de la primul search după cursuri prenatale.

Ne numărăm printre acele mămici care cu un ochi râd și cu altul plâng. Care încă citesc reviste de specialitate pentru cariera lor și au pe raft și cartea lui Alfie Kohn, Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere.

 „Cu cât oamenii sunt mai recompensați pentru a face ceva, cu atât scade interesul lor pentru activitatea pe care o întreprind. […] Este diferența dintre a citi o carte fiindcă vrei să afli ce este în capitolul următor sau a o citi pentru că ți s-a promis o pizza dacă o termini.”  Nu simți că se aplică și la tine ceea ce scrie specialistul în parenting?

Nimeni nu te pedepsește prin întoarcerea ta la job, chiar dacă este o provocare constantă, și nimeni nu ar trebui să te recompenseze pentru asta.

Știm că vor fi momente și ore în care îți va lipsi mânuța caldă a puiului pe piciorul tău, în timp ce faci mâncare și vrea fix atunci să stea în brațele tale.

Dar îți spunem, cu mâna pe inimă, că vei avea în continuare timp cu puiul tău. Vei găsi, acolo, în suflet, echilibrul să faci asta.

E încă dimineață. Și dincolo de nostalgie, a apărut și soarele. Poate o fi acel semn pe care-l așteptăm, știind că totul va fi bine.