Ce-am pierdut şi ce-am câştigat de când sunt mamă

Cuprins:

1.CE-AM PIERDUT DE CAND SUNT MAMĂ
2.CE-AM CAŞTIGAT DE CAND SUNT MAMĂ

Când eram doar o gravidă naivă, mă zburleam la fiecare profet autointitulat care îmi spunea că viaţa mea se va schimba.

De parcă n-aş fi înţeles şi eu că urma o schimbare!…

Acum, cu câţiva ani de experienţă ca mamă, mi-e greu să mă abţin de la aceleaşi profeţii când vorbesc cu alte femei care aşteaptă primul lor copil.

Dar îmi permit să privesc în urmă şi să socotesc ce-am pierdut şi ce-am câştigat de când sunt mamă.

ce-am pierdut de când sunt mamă

Uite de la pierderile astea aş fi vrut să nu se abţină sfătuitorii voluntari din jurul meu.

Nu că aş fi putut să le evit, dar măcar n-aş fi avut parte de şocul revelaţiilor.  Pun pe inventarul pierderilor:

• memoria – în primele luni de sarcină, era scuzabil să uit de aniversarea căsătoriei ori de vreun deadline minor de la muncă – eram prea ocupată cu proaspăta fericire. Patru ani mai târziu, facturile achitate cu veşnică întârziere şi telefonul uitat mereu pe silenţios nu mai amuză pe nimeni. Poate că ar funcţiona apostrofările soţului şi notiţele – dacă le-aş ţine minte. Dar mă tem că nu-mi voi recăpăta memoria precisă de altădată.
• părul – când eram gravidă, părea radios. La câteva săptămâni după naştere, s-a dovedit a fi radiat. Cel puţin aşa mi-a făcut impresia, judecând după ritmul în care se grăbea să evadeze dintr-o viaţă în care s-ar fi întâlnit cu şamponul doar o dată pe săptămână şi cu piaptănul chiar mai rar. Aş fi suportat mai uşor situaţia dacă şi părul de pe copr ar fi avut aceeaşi părere, dar el s-a dovedit de o loialitate deranjantă.
• controlul sfincterului urinar – trăiesc senzaţia unei rulete ruseşti la fiecare tuşit, strănutat, ridicat ori râs
• dreptul de proprietate asupra sânilor personali – copilul din dotare are convingerea fermă că sunt ai ei, chiar dacă sunt ataşaţi de mine. Are aceeaşi credinţă de nestrămutat şi acum, când, după aproape 4 ani de alăptare, şi-a dezlipit gura de ei doar pentru a-şi lipi la fel de strâns mâna, la fiecare somn împreună.

Mi-ar fi plăcut să pierd un pic în greutate, dar n-am avut norocul!

ce-am câştigat de când sunt mamă

Evident, cel mai mare câştig e copilul cu pricina! Dar a venit la pachet cu o serie de beneficii opţionale dintre care amintesc la câştiguri:

• superputerile – cea de a face lapte, cea de a supravieţui zilelor cu cel puţin 6 dimineţi, cea de a mirosi un scutec plin fără a strâmba din nas, cea de a anestezia cu un singur pupic. Nici generalii nu-şi poartă decoraţiunile cu aceeaşi mândrie cu care îmi port eu superputerile!
• dreptul la joacă – “înainte”, eram prea serioasă pentru vârsta mea. Acum am dat în mintea copiilor – desenez cu pasiune, vorbesc pe voci de ventriloc şi nu-mi pasă dacă vecinii mă aud cântând în baie “în Iordan botezându-te…” când o clătesc pe cap pe fiică-mea.
• comunitatea – începând cu cursul Lamaze, am intrat încet-încet în satul proverbial, de care e nevoie pentru a creşte un copil. Varianta virtuală! În comunitatea Cuibului am cunoscut mame de la care am învăţat foarte mult şi care, dincolo de referinţe şi informaţii, m-au încurajat şi m-au ascultat la orice oră din zi sau din noapte.

Aş zice că am câştigat şi libertatea de a trăi într-o casă care arată veşnic ca vandalizată, dar nu ştiu dacă tolerarea dezordinii e ceva de lăudat.

Care sunt pierderile şi câştigurile tale?