Cuprins:
1.SUBESTIMAREA CALITATII COLOSTRULUI SI CRAMPONAREA DE CANTITATI MARI
2.SEPARAREA MAMEI DE COPIL DUPA NASTERE
3.LACTATIE SCAZUTA DATORITA OBOSELII SI DESHIDRATARII DIN TIMPUL TRAVALIULUI
4.MAMELOANE PLATE SAU OMBILICATE
5.RAGADELE PROVOCATE DE ATASAREA INCORECTA
6.FREN RESTRICTIV LA BEBELUS
7.ICTERUL BEBELUSULUI
8.REFLEXUL DE EJECTIE PREA PUTERNIC SAU PREA LENT
9.CANALE INFUNDATE
Cand iti pui copilul la san, il conectezi la viata.
Alaptandu-l, ii oferi hrana vie, perfect echilibrata cu nevoile lui si in continua adaptare la schimbarile prin care trece pe masura ce creste.
Laptele matern inseamna nutritie 100% personalizata, hidratare optima, sprijin inegalabil in formarea sistemului imunitar si dragoste.
Iar dragostea curge in ambele directii! In imbratisarea atat de speciala a alaptarii, tu si puiul tau sunteti coplesiti de nivelurile crescute ale „hormonului dragostei”.
Uneori, insa, startul in alaptare poate fi dificil si descurajant.
Desi este un gest atat de firesc si natural, multe mame intampina probleme care le saboteaza lactatia si le determina sa treaca la alimentarea cu lapte praf.
Iata care sunt cele mai frecvente probleme ce apar la inceputul alaptarii:
-
Subestimarea calitatii colostrului si cramponarea de cantitati mari
Sanii se pregatesc pentru alaptare inca din saptamana 12 – 14 de sarcina, de multe ori colostrul fiind vizibil sub forma unei secretii apoase, ce apare spontan in cantitati mici sau atunci cand sunt stimulate sfarcurile.
Colostrul apare in cantitati corelate cu dimensiunea stomacului nou-nascutului si este prezent in primele 3 zile de la nastere.
Datorita aspectului sau diferit – semitransparent si galbui – multe mame si cadre medicale ii subestimeaza importanta vitala pentru sanatatea bebelusului si considera ca nu s-a instalat lactatia.
Colostrul este bogat in proteine, are un continut scazut de glucoza, este plin de vitamine si de anticorpi care vor forma flora intestinala a copilului, fiind recunoscut ca un „vaccin natural” deosebit de eficient.
-
Separarea mamei de copil dupa nastere
Desi corpul este pregatit pentru alaptare inca din timpul sarcinii, cele mai relevante semnale pentru instalarea lactatiei sunt date de modificarile hormonale suferite in timpul travaliului, precum si de contactul piele pe piele dintre mama si bebelus imediat dupa nastere.
Plasarea mamei in sectia de terapie intensiva si mobilitatea limitata asociata cu interventie chirurgicala din cezariana scad mult numarul si durata intalnirilor pentru conectare si alaptare.
Indiferent daca nasti vaginal sau prin cezariana, este foarte important sa obtii sprijinul echipei medicale in realizarea contactului piele pe piele in prima ora dupa nastere, precum si pe intreaga perioada a spitalizarii, pentru a stimula declansarea si reglarea lactatiei.
-
Lactatie scazuta datorita oboselii si deshidratarii din timpul travaliului
Se intampla uneori ca travaliul sa fie lung si deosebit de dureros, expulzia sa fie dificila si sa fie urmata de mici interventii chirurgicale (coaserea epiziotomiei) ori chiar de complicatii.
Hormonii de stres, hranirea insuficienta si deshidratarea este o combinatie de factori care pot influenta cantitatea secretiei lactate, cu precadere in primele 3 zile de la nastere.
Daca se adauga si neincrederea mamei in calitatile colostrului – care arata diferit de laptele matur – starea psiho-emotionala precara influenteaza si ea negativ cantitatea de lapte matern.
-
Mameloane plate sau ombilicate
Desi aceasta conformatie e sanului inseamna ca mama trebuie sa-si ajute mai mult bebelusul in primele saptamani, ele nu sunt o contraindicatie pentru alaptare.
Este foarte important de retinut ca bebelusul trebuie sa fie atasat asimetric, cu mamelonul la bolta palatina moale.
Reusita alaptarii chiar si in aceste conditii depinde de obisnuirea copilului cu suptul, cat mai devreme dupa nastere, precum si de cateva tehnici prin care mama poate stimula atasarea la san si formarea mamelonului: mulgerea manuala pentru detensionarea sanului, atasarea tip sandwich sau folosirea unor accesorii menite a ajuta iesirea in afara a mamelonului.
-
Ragadele provocate de atasarea incorecta
Desi e firesc sa existe o sensibilitate accentuata a sanilor in primele zile sau saptamani dupa nastere, alaptarea efectuata corect nu este dureroasa.
Pentru ca bebelusul sa prinda corect sanul si sa poate suge eficient si nedureros pentru mama, aceasta trebuie sa pozitioneze mamelonul in dreptul nasului nou-nascutului, pentru a-l incuraja sa deschida gura suficient pentru a prinde cat mai mult din areola mamara.
Semnul ca atasarea este corecta este asa numita „gura de peste”: ambele buze ale copilului sunt rasfrante peste san.
-
Fren restrictiv la bebelus
Poate fi fren labial (membrana ce uneste buza superioara de maxilar) sau fren lingual (membrana ce uneste limba de planseul bucal).
Ambele tipuri de fren ii cauzeaza mamei durere la alaptare – de la modificarea formei sfarcului imediat dupa supt (aplatizat), la albirea sfarcului din cauza retragerii fluxului sangvin datorita compresiei, pana la crapare, invinetire si sangerarea sfarcului.
Bebelusul sufera si el din cauza frenului restrictiv care il impiedica sa-si foloseasca gura eficient in timpul suptului: ia greu in greutate, inghite rar, pierde lapte pe la colturile gurii, se ineaca des si este agitat la san.
Frenul restrictiv poate fi diagnosticat de consilierul in alaptare ori de cadrele medicale care au studiat acest subiect – neonatologul, medicul pediatru, medicul de familie – si poate fi corectat la nevoie printr-o frenectomie.
-
Icterul bebelusului
Este cea mai frecventa cauza a „lenei” de a suge si apare la majoritatea bebelusilor.
Icterul fiziologic se datoreaza imaturitatii ficatului si se manifesta prin procesarea inceata a bilirubinei, ceea ce duce la somnolenta accentuata.
In consecinta, bebelusul adoarme intre fluxurile de lapte si are nevoie de ajutorul mamei pentru a se trezi si a continua stimularea sanului, pentru a intretine si regla lactatia.
-
Reflexul de ejectie prea puternic sau prea lent
Laptele este produs continuu in san si este evacuat in timpul suptului prin contractii ale celulelor mioepiteliale, care il conduc prin canalele galactofore si prin mamelon.
Atunci cand fluxul de lapte este prea puternic, bebelusul se agita la san, se ineaca, intrerupe atasarea si plange.
In cazul fluxului scazut, copilul adoarme mult si des la san si plange.
In ambele cazuri, bebelusul are dificultati in atingerea satietatii.
Pana la reglarea naturala a lactatiei, care are loc de obicei in jurul varstei de 3 luni a copilului, mama poate detensiona sanul prin muls, inainte de atasarea bebelusului, in cazul fluxului prea puternic, ori poate stimula ejectia prin compresii ale sanului.
-
Canale infundate
Canalele galactofore sunt formate si perfect functionale chiar inaintea primei alaptari, in cazul majoritatii femeilor.
Ele nu au nevoie de ajutor pentru a se desfunda, ca metoda de pregatire pentru alaptare.
In schimb, canalele se pot infunda ulterior din mai multe cauze: lactatie excesiva, inca necorelata cu nevoile bebelusului; compresia canalelor din cauza dormitului pe san ori a sutienului nepotrivit (in general se recomanda evitarea sutienelor cu sarma); alaptarea la program, care determina acumularea de lapte in san; o pauza prea mare intre reprizele de supt, chiar si in cazul alaptarii la cerere.
De cele mai multe ori, bebelusul poate suge cu suficient de multa putere pentru a desfunda canalele.
Daca situatia este mai grava, se poate solicita ajutorul consilierului in alaptare pentru efectuarea de masaje eficiente in fluidizarea laptelui si eliberarea canalelor galactofore.
De cele mai multe ori, bebelusul tau coopereaza instinctiv in depasirea obstacolelor de la inceputul alaptarii, stimuland lactatia prin tot ce-i sta in putere – plansul declansator de oxitocina, care ii spune creierului tau sa porneasca productia de lapte, atingerea piele pe piele cu tine, atasarea corecta si golirea sanului mai eficient decat orice pompa de muls si dorinta innascuta de a suge.
Pentru ca alaptarea sa decurga lin, tu te poti pregati inca dinainte de nastere urmand un curs de Pregatire pentru alaptare si apeland la expertiza unui consilier in alaptare in situatiile pe care nu le poti depasi numai cu ajutorul puiului tau.
Alaptarea schimba vieti si schimba perspective. Fa tot ce-ti sta in putere pentru ca tu si copilul tau sa va hraniti trupurile, mintile si sufletele si tine-l la san atata timp cat simtiti amandoi nevoia sa ramaneti in aceasta imbratisare atat de speciala!
