Despre olita si dramele ei - Cuibul Berzelor
Header Cuibul Berzelor
BLOG /

Despre olita si dramele ei

breadcrumb-header
despre-olita-si-dramele-ei

Despre olita si dramele ei

Postat in de catre Nora Niculescu

S-a scris și vorbit mult pe tema educației “la oliță” și, ca în oricare alt aspect al creșterii copiilor, există multe – și vehemente – tabere, în favoarea sau împotriva diferitelor modalități de a o face (hai să o denumim ELO = educația la oliță).

Părerea mea, ca în aproape toate aspectele sănătății copiilor, este aceeași:

Nu toți copiii sunt la fel; nu toate familiile sunt la fel. NU există O SINGURĂ metodă valabilă pentru toți.

De remarcat însă este faptul că în ultimii 30-40 de ani s-a amânat în mod semnificativ momentul inițierii ELO. Perfecționarea scutecelor de unică folosință, pe de o parte, precum și teama de posibile efecte negative asupra dezvoltării ulterioare organice și psihice a copilului au făcut ca inițierea ELO să se petreacă acum după vârsta de 2 ani.

Deși Internetul abundă de voci alarmiste care înspăimântă părinții cu tulburările comportamentale care pot apărea în urma unei ELO precoce, această părere nu este susținută de cercetarea științifică. Dimpotrivă, se pare că ELO inițiată prea târziu poate duce la disfuncționaliăți ale vezicii urinare, episoade de enurezis nocturn sau infecții urinare (Bakker 2001, Barone 2009), în timp ce ELO precoce previne numeroasele episoade de eritem fesier sau de infecții cu punct de plecare fecal, precum și posibilele infecții urinare.

Există mai multe metode de a implementa ELO, ale căror caracteristici majore le găsiți mai jos.

potty-trainingMetode orientate de copil

Metoda Brazelton

Ghidurile Academiei Americane de Pediatrie (2000)

  • Inițiază când copilul pare pregătit (de obicei dup 18 luni) – tabel 2
  • Laudă succesului prin termeni pozitivi
  • Evită pedepselor, rușinării sau forțării
  • Educă în mod pozitiv, neamenințător și natural

Metoda Dr. Spock

  • Educă fără forțare
  • Inițiază între 24-36 luni
  • Permite copilului să însoțească membri ai familiei la baie
  • Fă procesul relaxant și plăcut, evită critica
  • Evită comentariile negative despre scaune
  • Permite copilului să folosească scaunul-oliță în mod voluntar; îndată ce copilul arată interes, oferă-i scaunul-oliță de 2-3 ori pe zi
  • Laudă succesul

Condiționare operantă

Metoda “ELO într-o zi” – Azrin  și Foxx

Scop: stabilirea comportamentului dorit prin stimulare pozitivă/recompense (ex. afecțiunea părinților, jucării, dulciuri)

Stimulare negativă prin pedepse sau diminuarea atenției pozitive în caz de accidente

 

Alte metode

ELO a sugarului asistată de părinte

  • Incepe la 2-3 săptămâni de viață
  • Plasează copilul pe oliță după mesele mai voluminoase sau dacă dă semne că vrea să elimine
  • Recompensează eliminările reușite cu hrană sau afecțiune
  • Utilizată mai ales în China, Africa, India, America de sud și centrală

“Elimination communication”

  • Începe la naștere
  • Învață să recunoști semnele corpului copilului, zgomotele și tiparele de eliminare
  • Plasează copilul deasupra chiuvetei, toaletei sau oliței miniaturale în timp ce (părintele imită) sunetul apei care curge sau un alt sunet declanșator, pe care  sugarul să îl recunoască ulterior.

Academia Americană de Pediatrie își bazează recomandările pe următoarele praguri neuro-comportamentale care trebuie atinse înainte de a putea iniția o ELO reușită:

  • cunoașterea propriului corp
  • asocierea între unele senzații fizice cu reacțiile adecvate la acestea
  • vizualizarea a ce are de făcut (să folosească olița) – (gândire simbolică)
  • crearea unui plan pentru a ajunge acolo (rezolvarea de probleme), a începe procesul și a rămâne pe loc suficient timp pentru a-l duce la bun sfârșit, precum și repetarea întregului proces data viitoare (memorie și concentrare.)

Senzațiile corporale de “plenitudine” încep să fie conștientizate între 12 și 18 luni. Celelalte achiziții de dezvoltare neurologică se stabilesc către vârsta de 2 ani, deși uneori și mai târziu.

De aceea mulți părinți descoperă că începerea educației “la oliță” se desfășoară mai ușor după vârsta de 2 ani și jumătate.

Voi aborda unele din aceste metode mai jos.

 

ECA. “Elimination communication” este o metodă de ELO precoce care depinde de atenția cu care părintele urmărește semnele că sugarul să pregătește să elimine (scaun sau urină).

=> la primul semn elocvent, (se agită, se încruntă, se screme,  etc), părintele duce repede copilașul la o toaletă sau oliță unde îl susține în fundulețul gol până când procesul ia sfârșit.

Ajută și să se noteze și să se urmeze momentele zilei în care sugarul obișnuiește să elimine (dacă există un astfel de obicei!) – după masă, după un somn etc. și să se urmeze cu consecvență aceste semne și momente.

Debut: primele 3 luni sau între 3 și 6 luni.

A doua variantă poate fi mai facilă, datorită unui control mai avansat al capului și coloanei, care face educația mai ușoară, direct pe oliță.

Destinatari: familiile care practică “attachment-parenting”, purtarea copiilor, sau cele care au sugari care prezintă semne evidente în momentul unei eliminări.

Avantaje:

  1. scade necesarul și cheltuiala pentru scutece de unică folosință (deși se continuă folosirea lor peste noapte) – sau pentru spălarea celor textile
  2. scade poluarea prin scutece (care nu sunt biodegradabile, formează marea masă a rampelor de gunoi și pot fi, uneori, surse de infecție)
  3. poate fi mai comfortabil pentru copil, care are mai mare libertate de mișcare fără scutecul voluminos
  4. se  evită eritemul fesier și infecțiile urinare
  5. se încurajează atașamentul cu părintele
  6. respectă mai îndeaproape ritmurile naturale ale organismului și permite copilului să învețe precoce să își “asculte corpul” (multe din problemele zilei de azi provin din această ignorare a semnalelor corpului – obezitate, tulburări de nutriție, constipație, infecții urinare etc)
  7. se evită dezavantajele purtării îndelungate a scutecelor:

-copiii sunt obișnuiți cu senzația de umed și pot opune rezistență la schimbare

-copiii au învățat să își ignore semnalele organice și trebuie să le reînvețe

-se inițiază ELO în perioada mai dificilă, 2-3 ani, când există mari șanse să respingă autoritatea parentală

-urina copiilor mai mari este mai urât mirositoare și mai neplăcută la curățat.

 

După ce am enumerat toate acestea, trebuie spus din nou că această metodă poate să nu fie potrivită pentru orice copil sau orice familie, precum și că  acești sugari nu sunt, practic, educați la oliță (nu se știu șterge, nu știu să se folosească singuri de ea etc), deci procesul va continua, în altă formă, pe măsura înaintării în vârstă.

 

Detractorii ELO precoce susțin că orice încercare se a educa copilul înainte de 10-12 luni este coercitivă, (vezi modificările freudiene citate uneori).

DAR trebuie menționat că aceștia se bazează pe o confuzie între momentul inițierii ELO și tipul ELO.

-> Majoritatea încercărilor inițiale de a educa copiii precoce se foloseau de metode brutale, implicând forțare și pedepse, care se soldau, firesc, cu tulburări comportamentale, incontinență sau constipație mai târziu. O metodă blândă, relaxată, de educare precoce la un copil care o permite poate fi foarte folositoare și lipsită de efecte adverse pe termen lung (după cum o atestă toate cercetările făcută în acest scop, deși destul de limitate). (Blum 2003)

 

AA013140B. ELO peste vârsta de 12-18 luni

Avantaje:

–        se beneficiază de achizițiile neurologice mai avansate (peste 2,5 ani)

–        copiii au mare dorință să facă plăcere părinților (peste 2 ani se poate inversa!)

De menționat de la bun început că așteptarea semnelor de pregătire de mai jos poate avea două tăișuri – pe de o parte instalarea lor poate facilita inițierea ELO, pe de altă parte vă puteți trezi că așteptați mult și bine, la unii copii chiar peste 3 ani, fără să însemne că nu ar fi pregătiți neurologic pentru oliță.

În plus, copiii se pot obișnui așa de mult cu scutecele încât să ajungă să refuze să elimine altundeva decât în ele, chiar dacă între eliminări poartă chiloței obișnuiți!

 

Pasul 1:

Semne că este pregătit – nu e obligatoriu să fie toate prezente:

-va uda scutecul mai rar (la miminum 3 ore),

-va da semne că se întâmplă ceva – se oprește din joacă, anunță, se retrage într-un colț etc.,

-cunoaște câteva cuvinte sau sunete pe care le folosește și înțelege (cu sensul de “ud”, “uscat”, “curat”, “murdar” , “pișu”, “caca”, sau orice cuvânt este folosit pentru oliță – și sunt multe!),

Unele studii au remarcat că transformarea eliminărilor corporale într-un proces “murdar” sau “rușinos” poate duce la constipație, deci merită avută atenție în cazul unui copil sensibil…

– alternativ, poate să comunice (verbal sau non-verbal) unele senzații corporale – cum ar fi foamea,

-dorește să emuleze/însoțească un frate mai mare sau părinte când merge la toaletă,

-înțelege comenzi simple (”adu mingea”),

-începe să își tragă scutecul când e plin sau vine să anunțe că e plin.

 

Semne că simte senzația de presiune internă:

• se uită în scutec

• se așează pe vine

• se trage de scutec

• încrucișează picioarele

• se screme și se încruntă.

 

Pe punctul de a elimina: se retrage într-un loc liniștit, se oprește din joacă, se concentrează, se ghemuiește.

În timpul eliminării: trage de scutec, screme, încrucișează picioarele.

A eliminat: se uită la scutecul voluminos, simte senzația diferită, reia joaca sau verbalizează “producția”.

 

Momente nepotrivite pentru a începe ELO:

-o perioadă negativistă generală, totul este întâmpinat cu cuvântul “nu”,

-părinții trec printr-o perioadă dificilă – probleme la slujbă, mutarea casei, o perioadă dificilă cu un copil mai mare,

-un bebe nou în casă (oricum, apariția unui frate mai mic va produce probabil o regresie a obiceiurilor obținute până atunci),

-sezonul rece – nu e comod să practici ELO când ai de dezbăcat 3-4 straturi de haine groase.

 

Pasul 2: Accesorii

  • Simțul umorului
  • Răbdare infinită
  • Scaun-oliță
  • Chiloței de tranziție (pull-up)
  • Păpușă care face pișu (copilul vede de unde vine “pișu”, schimbă scutecul, pune păpușa pe olița, curăță olița și trage apa).
  • Părinții înșiși – care demonstrează copiilor cum se desfășoară “procesul”.

 

Pasul 3: Locația

Locul propriu-zis

Părinții au de ales între un adaptor pentru toaletă și un scăunel-oliță.

 

Alegerea oliței

De luat în considerare:

• Părerea copilului la magazin. Verificați ca poziția să fie comfortabilă în timp ce copilul stă îmbrăcat pe oliță – oricum, o va folosi pe post de scaun sau “căluț” cu mult timp înainte de a o folosi pentru ce e destinată!

• Curățare facilă. Sunt mai ușor de curățat olițele care se ridică de sus, decât de dedesubt sau de pe lateral.

• Siguranță. Evitați marginile ascuțite sau balamale care pot prinde degetele sau pielea copilului.

• Stabilitate. Asigurați-vă că scaunul nu se răstoarnă ușor în timp ce copilul se foiește pe el. Ajută și dacă are picioruțe de cauciuc pentru ca să nu alunece pe suprafețele ude din baie.

• Design. Unii copii pot prefera una din următoarele variante specializate: olițe muzicale, olițe cu volan, multifuncționale 3 în 1 etc.

Jargonul oliței

Copilul poate fi învățat  cuvinte de bebeluș pentru diferitele părți ale corpului și acțiunile lor; încercați să nu asociați conotații rușinoase cu acestea.

Jocuri de ELO pentru băieței

Nu uitați, simțul umorului este primul pe lista unei ELO reușite!

Băiețeilor le place să folosească pișu pentru a

• “scrie” în zăpadă sau praf

• scufunda bucăți de hârtie igienică care plutesc în toaletă

• nimeri jucării plutitoare în toaletă, bideu sau la sfârșitul băii.

 

Pasul 4: Educarea copilului despre legătura între senzație și acțiune

Copilașul trebuie să învețe că trebuie să “meargă” înainte de a fi prea târziu.

Senzație și acțiune

Când copilul dă semnele premonitorii (retragerea, ghemuirea etc), aduceți-i aminte verbal să “meargă la oliță” în timp ce îl direcționați spre locația ei => se crează conexiunea senzație-direcție.

Ulterior, numai recomandarea verbală va fi suficientă.

Senzație și verbalizare

Spuneți copilului ce doriți să vă zică.

De la primul semn premonitoriu, întrebați “Vrei la oliță? Spune-i lui mami/tati!”

=> se crează conexiunea senzație – cuvintele asociate.

Îmbrăcăminte adecvată

Pe parcursul ELO, folosiți haine ușor de desfăcut și coborât în graba mare -> elastic moale în talie, legături cu arici.

Programul de oliță

Următoarea conexiune care se crează, de fapt un reflex condiționat, este acela că în momentul în care se plasează pe oliță, copilașul se relaxează și elimină.

Acesta se va forma doar dacă corpul este pregătit pentru eliminare, deci nu îl puneți dacă nu ați observat semnele premonitorii!

Trucuri pentru a prezice momentul propice:

-programul de oliță: timp de 1-2 săptămâni, notați momentul/momentele obișnuite din zi când copilul are scaunul. Dacă remarcați un tipar constant, folosiți-l, oferind și o jucărie sau carte pentru a-i menține atenția.

Dacă nu remarcați un tipar, puneți-l pe oliță tot la 2ore sau cât de des vă permite timpul.

-folosiți reflexul gastro-colic: reflexul de a degaja intestinul la 20-30 minute după ingestia unei mese. Acest relfex este de obicei mai activ după micul dejun. Un alt beneficiu este că astfel copilul devine conștient și învață să răspundă semnalelor corpului său.

Se cunoaște că un reflex de defecație nerespectat se va inhiba și în timp va duce la constipație.

-finalizați procesul la baie: chiar dacă copilul a “făcut” în scutec, duceți-l la baie și eliminați conținutul în oliță – pentru a-i arăta destinația finală a producției sale.

+/- Exerciții ”în fundul gol”

Din păcate, acestea nu sunt accesibile tuturor părinților care nu locuiesc la casă, dar se pot totuși efectua și în interior.

Scutecele ascund produsele și împiedică copilul în a face legătura între nevoia de eliminare și ce trebuie să facă el pentru asta.

Următoarele strategii pot fi utile:

1 Exerciții afară: Dacă aveți o curte la casă, lăsați copilul în fundulețul gol să se joace afară (îmbrăcat cu un tricou mai lung). Când apare senzația, fie se va lăsa pe vine să o îndeplinească sau vă va căuta pentru instrucțiuni.

2 Rolul Dvs: urmăriți ce face copilul cu produsul său. Poate să pară confuz, mândru sau supărat (în special dacă s-a murdărit pe picioare). Lăudați-l pentru realizare și curățați în mod normal. Țineți olița pe aproape pentru ca la următoarea ghemuire să i-o oferiți. Nu renunțați la ELO dacă îl vedeți că se joacă cu produsul – evitați să arătați dezgust, pentru a nu se produce asocierea că este ceva în neregulă cu cele ce ies din el.

3 Exerciții înăuntru: După ce v-ați folosit de ELO afară pentru cel puțin o săptămână, faceți tranziția înăuntru (după ce ați strâns covoarele).

 

Pasul 5: Avansați la chiloțeii de tranziție

După ce copilul s-a menținut uscat timp de câteva săpătmâni, este timpul să treceți la chiloțeii de tranziție.

Chiloțeii de tranziție:

Aceștia sunt de fapt chiloței căptușiți pentru a fi mai absorbanți dar se pot face și în casă prin coaserea unor bucăți de material absorbat într-un chiloțel normal. Arătați entuziasm pentru acest nou pas, dar aveți grijă la folosirea termeilor de “chiloței de băiat/fetiță mare”, dacă cumva copilul nu este foarte sigur că vrea să fie mare – de ex. când mai este un bebeluș mai mic în casă care primește multă atenție mai ales când i se schimbă scutecul. Cam 6 perechi ar trebui să fie suficiente pentru un rulaj adecvat și asigurați-vă că se pot da jos ușor în graba mare.

Accidente

Ca la toate achizițiile, copii vor face doi pași înainte și unul înapoi – mai ales când sunt foarte preocupați de joacă.

La nevoie, reveniți la ELO în fundul gol pentru o perioadă, pentru reamintirea recunoașterii semnalelor corporale.

 

Pasul 6: Educați copilul să se șteargă, să tragă apa, să se îmbrace la loc și să își spele mâinile

Învățați fetițele să se șteargă din față în spate, pentru a preveni contaminarea zonei urinare cu germenii fecali.

Copiii mici învață și acceptă greu să se șteargă singuri și mai ales eficient. Pregătiți-vă să fiți chemați sau să asistați procesul ștergerii pentru o bună perioadă.

Atenție ! Evitați să creați o asociere cu șervețelele umede, care conțin aditivi chimici care pot fi dăunători pentru pielea și zona genitală sensibilă a celor mici. În plus, acesta poate fi momentul să învățați copilul să se spele după fiecare defecație – un obicei foarte igienic și bine de achiziționat devreme.

Spaima de trasul apei

Unii copii se tem de zgomotul puternic al apei sau de a vedea cum ceva ce a ieșit din ei dispare.

Alții consideră trasul apei o recompensă după o treabă bine făcută și insistă să facă ei onorurile. Așteptați-vă să crească factura la apă în această perioadă și aveți grijă să nu ajungă și jucării pe “apa sâmbetei”!

Lăudați succesul, treceți cu vederea eșecurile și… relaxați-vă

Încercați să nu vă pierdeți răbdarea șisă nu ajungeți la pedepse în caz de accidente sau dacă copilul opune rezistență la ELO.

Orice perioadă de respingere nu înseamnă că nu va învăța niciodată ci că trebuie așteptat un pic și reîncercat.

 

Pentru a concluziona, vă voi exprima părerea mea personală legată de acest subiect.

Aceasta ar fi că să ajutăm copiii să învețe să își asculte corpul, să și-l controleze și să folosească toaleta/olița face parte din buna dezvoltare și creștere a unui copil, fără să însemne că îl forțăm să o facă. Forțarea implică tratamentele barbare care se aplicau într-o vreme (în America, de exemplu, de unde vine și curentul acesta reactiv de a evita „forțarea”) și care implicau supozitoare zilnic, pedepse, legarea copilului de oliță etc.

Să îl educăm cu blândețe  nu înseamnă să îl forțăm –  până la urmă toate achizițiile (vorbirea, mâncatul la masă etc) pe care le învață de la noi implică un pic de ghidare și de reguli, dar nu înseamnă că îi zdrobim pe copii…

Pledez de aceea pentru a nu aștepta foarte mult până la inițierea ELO – mai ales că am avut foarte mulți copii care au dezvoltat constipație la 3-4 ani când au refuzat olița și au început să nu mai facă scaun decât în scutec sau… deloc. Mi-ar fi mult mai frică de o constipație de această cauză – foarte dificil de tratat, decât de o educație relaxată mai devreme….

În această notă, închei reamintind că fiecare copil e diferit, precum și fiecare familie.

Și cu perseverență, curaj și optimism, până și lupta cu olița va fi soldată cu succes!

 

Articol scris pentru Cuib de Dr. Ana Ștefănescu – medic specialist pediatru la Regina Maria Cluj (după ce se întoarce din Italia în septembrie), competență ecografie generală, interes în naturopatie și masaj. Iata care este abordarea sa ca medic: “Crezul meu ca medic este să ajut copiii și pe părinții lor să găsească soluții cât mai naturale la problemele de sănătate cu care s-ar putea întâlni. În lipsa acestora, sau dacă nu par să fie eficiente, abordarea mea este una alopată. Mai mult decât orice, îmi doresc să învăț cât mai multe despre organismul și mintea copilului și modul în care acestea cresc și se apără, cu mai mult sau mai puțin ajutor dinafară.”. Blog-ul dansei il puteti urmari pe doctoritadecopii.ro.  
 

Surse bibliografice:
Results of a questionnaire evaluating different aspects of personal and familial situation, and the methods of potty-training in two groups of children with a different outcome of bladder control. Bakker E et al. Scand J Urol Nephrol. 2001 Oct;35(5):370-6.
Later toilet training is associated with urge incontinence in children. Barone JG et al. J Pediatr Urol. 2009 Dec;5(6):458-61.
Relationship between age at initiation of toilet training and duration of training: a prospective study.Blum NJ et al. Pediatrics. 2003 Apr;111(4 Pt 1):810-4.
– Although earlier toilet training is not associated with constipation, stool withholding, or stool toileting refusal, initiation of intensive training before 27 months does not correlate with earlier completion of toilet training, suggesting little benefit in beginning intensive training before 27 months of age in most children.
Toilet training. Choby BA et al. Am Fam Physician. 2008 Nov 1;78(9):1059-64.
Link-uri utile:
https://www.parentingscience.com/science-of-toilet-training.html
https://www.parentingscience.com/potty-training-age.html
https://www.parentingscience.com/infant-potty-training.html
https://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/toilet-training/helping-child-who-wont-go