I am doula! - Cuibul Berzelor
Header Cuibul Berzelor
BLOG /

I am doula!

breadcrumb-header
i-am-doula

I am doula!

Postat in de catre Nora Niculescu

Ce au în comun un muzician educator Lamaze, un agent de vânzări, o asistentă medicală mamă full time, un programator și un economist scriitor? O pasiune ce mișcă suflete și, de ieri, faptul ca sunt doula. Adică acele femei care stau lângă mamă în ziua ei cea mai intimă – ziua irepetabilă a nașterii. Acele ființe care văd nașterea ca pe o transformare a femeii în mamă și care fac tot ce le stă în putință pentru ca această transformare să fie blândă, profundă și frumoasă pentru mamă.

Doula e-acea prezența discretă și intuitivă, liant între toți cei implicați în actul nașterii. E acea femeie caldă și calmă, lipsită de orice critică sau judecată și care insuflă mamei încrederea în actul nașterii, în corpul ei, în copilul ei. Acea femeie care șterge fruntea mamei, care-o-ncurajează sau care o masează. E cea care îi spune că se descurcă de minune și că în puțin timp își va cunoaște puiul. E acea femeie de la căpătâiul mamei, care respiră odată cu ea și care trăiește, alături de ea, toate temerile, speranțele și bucuriile nașterii. E mama de travaliu a mamelor.

Și aș putea să vorbesc la nesfârșit despre ce face doula la o naștere, de la masaje și comprese, până la plimbări scurte cu mama, pe coridoarele maternității, sau joc de cărți între contracții, tot cu mama. Sau respirat cot la cot cu mama, cu mâinile puternic încleștate, în timpul ultimelor si epuizantelor ei eforturi. Dar nu există o rețetă de urmat și o listă exhausitvă a modului în care doula ajută. Ea e versatilă, e deschisă și, de multe ori, anticipează fără cuvinte nevoile mamei. Căci fiecare mamă e diferită și fiecare naștere e minunat de unică. Iar dacă, în timpul unor nașteri, doula face uz de tot bagajul ei mental și fizic pentru a ajuta mama, alteori, simpla ei prezență liniștitoare e tot ce are mama nevoie pentru a se simți umană. Auzită. Respectată. Protejată.

Cursul de doula tocmai s-a încheiat și am auzit multe și emoționante povești în timpul lui; povești despre mame și tați și bebeluși și doule care i-au ajutat să se întâlnească frumos. Povești despre doule care au ajutat părinții să-și cunoască și să-și învingă temerile legate de naștere. Povești despre doule care au ajutat părinții să obțină informații de calitate înainte de-a-și lua deciziile importante. Povești despre doule care au integrat tații sau alți membri ai familiei în experiența nașterii, așa cum să-i fie bine mamei. Sau povești despre cum doula a insuflat mamei obosite putere pentru a continua, pentru copilul ei.

Și în spatele tuturor acestor povești, eu am văzut un mesaj. Că durerea fizică a nașterii trece. Chiar dacă nașterea a fost naturală sau prin cezariană. Mai devreme sau mai târziu, durerea se estompează și apoi se uită de tot. Dar rămâne ceva mult mai important. Ceva ce n-a durut fizic. Rămâne imprimată în conștiința mamei starea ei din acea zi. Detaliile non-fizice care i-au construit starea din acea zi. Și nu te mai miri cum mame ce nu mai pomenesc nimic despre durerea de acum două decenii își amintesc totuși atingerea blândă sau dură ce-au primit-o sau vorba bună ori grea ce le-a fost spusă când ele au simțit că nu mai pot. Și nu te mai miri să vezi cum, după atâția ani, de fiecare dată când vorbesc despre naștere reintră în acea stare. Și-i minunat când, în locul unei stări gâtuite de-o durere strânsă-n inimă, mamele reintră într-o stare de recunoștința. De nostalgie. Și de aduceri aminte de drag.

Și asta-i doula. Asta încearcă ea să facă. Să fie alături de femeie în ziua în care ea devine mamă. S-o inspire să găsească încredere în ea însăși și s-o ajute să-și creeze o poveste împlinitor de frumoasă. O poveste despre prima zi din viața copilului ei și o poveste ce va dăinui, în familia lor, ani și ani la rând.

Articol scris de Anamaria Campean – incepand cu martie 2016, doula, si fericita mami de Dragos, de aproape 3 ani. In afara de mami si doula, Anamaria e si ghostwriter si content writer, meserie interesanta si mai raruta in Romania. Asa ca daca vreti sa scrieti articole, posturi, esee, cărți sau orice alte materiale si nu reusiti sa le chiar dati glas, s-ar putea ca ea sa fie omul potrivit sa va ajute. In putin timp care-i mai ramane liber, Anamaria mai scrie si pe blogul personal, pe care il puteti accesa aici: https://delaeconomielabucatarie.blogspot.ro/?m=0