Header Cuibul Berzelor
BLOG /

Mama digitala

breadcrumb-header
mama-digitala

Mama digitala

Postat in de catre Nora Niculescu

Instinctul matern exista, dar nu-i deloc o aplicatie pe care sa o descarci de pe vreun store si s-o instalezi in propriul creier in timp ce esti pe masa de nasteri. Ar fi grozav ca doua-trei clickuri sa-ti aduca la pachet toate informatiile de care vei avea nevoie despre alaptat, schimbatul scutecelor, alinatul colicilor, adormitul copilului si – extrem de util – un dictionar explicativ al plansetelor de bebelus. Dar inca nu s-a inventat asa ceva.

Nu-ti face griji, il ai. E sapat adanc in fiinta ta. Doar sa nu te astepti ca el sa fie un bloc compact de certitudini. Ba dimpotriva, e un ghem de griji, spaime, permanente noduri in gat si nesfarsite intrebari.

Asa ca intrebi – pe mama ta, pe sora, cumnata, verisoara si toate ramurile feminine ale arborelui tau genealogic demne de luat in seama. Le-ntrebi si pe prietenele tale – cele care-ti mai raspund la telefon si care nu s-au plictisit deja de apocalipsele tale cu scutece prea pline sau cu prea multe sesiuni de scos aerul din bebe. Iti chestionezi si vecinele – iti descoperi afinitati nebanuite cu persoane cu care, in absenta copiilor de aceeasi varsta, n-ai fi trecut niciodata de ‘buna ziua’ dat la intalnirea intamplatoare pe casa scarii. Si pentru ca timpul dintre doua sesiuni de plansete sau de supt ale odorului este extrem de pretios, imediat dupa ce faci dovada minima necesara ca ai cel putin sase ani de-acasa, le intrebi pe nou descoperitele tale surori de suferinta despre cum isi simt sanii, cum le arata cicatricile de la cezariene sau daca le dor cusaturile epiziotomiilor la intalnirile amoroase cu partenerii lor.

Ei, dar cate mame pot fi in raza ta de actiune imediata? Intotdeauna prea putine pentru a constitui un esantion reprezentativ. Asa incat ce bine ca exista smartphone-urile si internetul cu toate forumurile, grupurile de pe Facebook, site-urile despre diversificare si parenting, blogurile despre alaptare si jocuri cu copii.

Semianonimatul interactiunii virtuale iti da curajul de a ridica subiecte pe care nu le-ai aborda cu apropiatii; depersonalizarea imaginii ‘pe sticla’ iti sterge orice urma de inhibitie si postezi primplanuri cu un mamelon muscat ori un scutec plin de ceva ce ti se pare suspect. Apartenenta la democratia relativa a grupurilor de discutii te-ajuta sa faci sondaje de opinii si sa compari experientele altora in toate problemele care nu te lasa sa dormi linistita nici cand bebe a adormit, in sfarsit.

Frumusetea virtualului e aceea ca are, totusi, un caracter profund uman si personal. Pentru ca primesti rapid informatii de la un numar impresionant de necunoscute care rezoneaza cu tine. Poti selecta dintr-o multitudine de sfaturi, poti compara experiente, poti sa-ti descarci sufletul si poti sarbatori bucuriile prea mari pentru a fi umbrite de provincialitatea limitarii la familia restransa.

Oboseala inceputului intr-ale maternitatii, coplesitorul salt in necunoscut la care te obliga primul copil si avalansa de informatii din on-line pot sa te deruteze maxim. Daca-ti faceai iluzia ca tot ce trebuie sa faci este sa intrebi, dupa ce primesti cateva zeci de raspunsuri contradictorii sau inaplicabile in echipa pe care o faci cu puiul tau, constati ca nu esti deloc mai sigura pe tine. Asa ca, dupa incursiunea in virtual, tot ceea ce-ti trebuie pentru a lua cele mai bune decizii este sa inchizi lumea si sa te uiti in ochii pruncului tau. Daca ai deschiderea de a accepta lectiile pe care ti le da micul muguras de viata, poti sa te increzi orbeste in instinctul tau de mama.

Articol scris pentru Cuib de mami Dana Bodarnea, artista in ale cuvintelor si cu o sursa de inspiratie autentica – mugurasul ei de viata pe nume Mara. O mai puteti savura si aici: https://speologieafectiva.blogspot.ro/. Iar intr-un mod ceva mai pragmatic, aici: https://www.primiicercei.ro/. Aviz mamicilor de fete! 😉