Header Cuibul Berzelor
BLOG /

De ce refuza somnul copiii mai mari de 2 ani

breadcrumb-header
somnul-copiilor-de-2-6-ani

De ce refuza somnul copiii mai mari de 2 ani

Postat in de catre Dana Ganja

Cursul de somn al voinicilor de 2 – 6 ani nu-i invata pe copii sa doarma dupa programul proletar al Revolutiei Industriale. In schimb, ii invata pe parinti sa aiba asteptari realiste. Iar acceptarea realitatii bate de departe ceaiul de mac, praful de somn ori vrajile lui Mos Ene.

Pentru ca somnul neintrerupt, cat e noaptea de lunga, este un mit! Asta-i paharul de apa rece pe care ni-l arunca pe fetele somnoroase studiile stiintifice pentru a ne trezi la realitate. E scris in codul nostru genetic faptul ca oamenii de orice varsta dorm in cicluri de somn alternate cu mai multe treziri. Si ca trebuie sa dormim in grup. Altfel n-am fi supravietuit atacurilor lui T-Rex si ambuscadelor altor bipezi nearticulati in cautare vijelioasa de pesteri confort marit. Problema generatiei noastre e ca acest tipar de somn si manifestarea lui atat de evidenta la copii pare sa ne puna in pericol supravietuirea la birou.

ce ne facem cand copilul refuza somnul de pranz

De la 3 ani in sus, in functie de numarul de ore pe care le doarme noaptea – minim 10 ore – si de cum te poti intelege cu copilul pana seara, somnul de pranz se poate sari sau chiar scoate de tot. Daca sare peste somnul de amiaza si cel mic devine un mic tocator de nervi ambulant, permanent in pericol sa-si rupa picioarele pe loc drept, e clar ca odihna din mijlocul zilei e necesara. Pentru toata familia! Iata cateva solutii de a limita numarul de elefanti care se leganau inainte sa-ti puste vreo vena de frustare si nervi:

  • conectarea – nevoia de conectare a celor mici vine inaintea nevoii de odihna – dupa o saptamana de dormit cu toate persoanele neinteresante – bunica, bona, educatoarea – copiii simt ca vor sa se incarce de mami si tati prin toti porii, nu sa piarda timpul petrecut cu ei dormind; conectarea reala presupune ca parintii sa fie prezenti cu minte, trup si suflet in clipa de fata, dedicati exclusiv copilului, impartasind sentimente si punand in cuvinte bucuria de a fi impreuna
  • schimbarea mediului – de multe ori functioneaza mutarea somnului de pranz intr-o alta camera ori introducerea unei lenjerii de pat cu eroii preferati
  • explicarea beneficiilor imediate ale somnului – e clar ca somnul e facut pentru crestere si recuperare fizica, pe de o parte, dar si pentru a-i da creierului timp de organizare a informatiilor care se aglomereaza peste zi, dar realitatea asta nu-i de natura sa-i reimprieteneasca pe cei mici cu somnul de pranz; in schimb, o explicatie de genul „odihnindu-te bine acum, vei avea mai multa putere sa inoti cat vrei tu dupa-masa la bazin” e o relatie cauza-efect care poate fi inteleasa si acceptata de mintile tinere
  • transformarea somnului in interval de odihna – in functie de varsta copilului, de ora la care s-a trezit dimineata, de incarcarea cu activitati a zilei, somnul se poate inlocui cu odihna in pat, in timp ce adultul ii citeste o carte

ce-i de facut cand copilul se culca seara la ore tot mai tarzii

Cea mai tentanta solutie pare a fi razbunarea – trezirea copilului la ore tot mai matinale. Si chiar este o solutie – departe de a fi (doar) razbunare, glisarea intervalelor de somn si de veghe readuce treptat ora de „noapte buna” la ore acceptabile. Dar e nevoie de tarie de caracter sa infrunti un copil morocanos dimineata ori sa-l imbraci-transporti-livrezi la gradinita in somn. Iata ce poti sa faci pe langa reajustarea programului intregii zile:

  • conectare – nevoia de confirmare, de apartenenta, de impartasire, de comunicare cu parintii este atat de mare, incat copiii isi negociaza permament extinderea perioadei petrecute cu parintii; asa ca nu va mirati cand copiii care adorm cu oricine in 5 minute nu se lasa rapusi nici intr-o ora jumatate cu mama – nevoia de conectare ii face sa adoarma cel mai greu cu persoana primara de atasament;
  • rutina de somn predictibila – joaca, rasul si hranirea relatiei dintre parinti si copii trebuie urmate de aceeasi insiruire de activitati pregatitoare, care transmit semnalul ca urmeaza ora de somn; spalatul dintilor, imbracarea pijamalei, citirea unei povesti sunt ocazii bune de-a domoli ritmul interactiunii, de-a lasa entuziasmul sa faca loc somnolentei
  • ajutoarele de somn – aerisitul camerei inainte de somn oxigeneaza incaperea si o aduce la o temperatura propice somnului; draperiile groase blocheaza iluminatul stradal si intretin intunericul care stimuleaza secretia hormonului somnului; odata pregatita camera, parintii au la indemana cartile de povesti ori o intreaga serie de aplicatii de telefon care transmit povesti audio ori muzica de relaxare
  • povesti spuse pe ton hipnotic  temerarii care simt ca au resursele sa inventeze pe loc povesti si sa le spuna pe intuneric, fara sa adoarma in drum spre castelul de basm, pot exersa folosirea unei voci joase, egale si linistitoare, introducerea in poveste a cuvintelor menite sa relaxeze si a lungirii cuvintelor („printesa se intinse usoooooor pe pat…”)
  • limite ferme si blande – se urmareste cu consecventa rutina de somn si se limiteaza cititul, cantatul si celelalte activitati petrecute pe-ntuneric, neacceptand comportamentele disruptive; ca masura de precautie, parintii pot contracara din start cererile de pisu-apa-mancare asigurandu-ne ca cel mic a trecut pe la baie chiar inainte de a merge in pat, ca este o sticla de apa la indemana pe noptiera si ca a mancat suficient la cina; e de asteptat ca limitele sa produca frustrare, iar frustarea sa impiedice somnul, dar consecventa in aplicarea lor cu empatie va aduce ora de culcare tot mai aproape de o ora rezonabila pentru intreaga familie

CUM MUTAM COPILUL IN PATUL LUI SI IN CAMERA LUI

Alaptarea de noapte, dragostea netarmuita ori dependenta de rasuflarea somnoroasa a puiului sunt motive personale care vin peste nevoia noastra ancestrala de dormi in grup. Dar vine o vreme in care parintii nu pot rezista tentatiei de-a reconfigura grupul si de-a se reuni ca si cuplu in patul matrimonial. Asa cum bebelusul a avut nevoie de ajutorul celor mari pentru a se adapta la fusul orar specific vietii extrauterine, si copiii au nevoie de ajutor in tranzitia spre independenta la somn. Ce pot face parintii:

  • tranzitie treptata – intai se scapa din postura de parinte „sechestrat”, punand o paturica ori o jucarie intre adult si copilul care doarme in acelasi pat; urmeaza somnul celui mic in patul cel mic lipit de cel mare, apoi dezlipirea celor doua paturi si abia apoi mutarea in cealalta camera; dureaza o vreme, dar este si ultima ocazie pentru parinti sa joace diverse roluri nocturne, dandu-si intalnire pentru picanterii in diverse zone ale casei
  • momentul propice – in functie de dinamica si principiile familiei, momentul propice este oricand atunci cand cel mic pare pregatit, parintii par hotarati sa-si asume nesomnul unui nou inceput si copilul nu trece printr-un episod de eruptie dentara, boala ori adaptare la aparitia unui nou bebelus in fa
  • consolidarea obiceiurilor de a adormi si a dormi – inainte de a initia mutarea, exersati impreuna cu cel mic rutine de somn care sa implice minimal parintele si asteptati pana la varsta la care a invatat sa lege ciclurile de somn succesive fara treziri complete
  • implicarea copilului in amenajarea camerei – parintii care au norocul unor copii voluntari si entuziasmati de nou mai au nevoie doar de un card de cumparaturi si de acceptarea deciziilor pe care le ia cel mic in privinta amenajarii camerei; faptul ca cel mic isi pregateste culcusul in mod activ il ajuta sa isi asume si sa isi revendice cu bucurie noul teritoriu

Orice parinte si-ar rupe de la gura ultima firimitura de paine pentru a o oferi, fara sa stea pe ganduri, copilului sau. Dar nici cea mai devotata mama nu-i incantata sa-si rupa din somn pentru copilul sau. Cursul de somn al voinicului, sustinut de psiholog Adela Raluca Moldovan, vine cu explicatiile si solutiile care readuc odihna in familie. Mie mi-a adus intelegerea motivelor din spatele comportamentelor si increderea ca ma-ndrept cu steluta mea spre zile cu cat mai putine dimineti 🙂