Header Cuibul Berzelor
BLOG /

Cum arata si cum ar putea sa arate o sala de nastere?

breadcrumb-header
cum-arata-si-cum-ar-putea-sa-arate-o-sala-de-nastere

Cum arata si cum ar putea sa arate o sala de nastere?

Postat in de catre Nora Niculescu

De multe ori ma intreaba mamicile cum arata la noi in tara sala de nastere si de fiecare data intrebarea vine cu o oarecare spaima in priviri. Multi din cei care au avut tangente cu spitalele de Romania, indiferent de problema, spun ca a fost o experienta traumatizanta, mai ales la nivel psihic si emotional. Frica de a se reintoarce in spital e cu atat mai mare.

In ultimii ani insa, cel putin in domeniul maternitatii, au aparut si spitale private, locuri in care conditiile sunt aproape ca la un hotel cu multe stele. Ma refer acum strict la mobilier, bai, holuri, saloane, etc.

Salile de nastere sunt in mare parte la fel de „sterile” ca peste tot. Iar cand spun steril nu ma refer doar la curatenia care trebuie sa existe in orice spital, ci la aspectul general. La noi in tara nu este permisa inca personalizarea mai „prietenoasa” a unei sali de nastere. Desi avem tablouri si aranjamente florale pe holurile maternitatilor, in salile de nastere totul pare mult mai gol. Nu exista tablouri, nu exista flori (nici macar de acelea uscate sau artificiale), totul pare destul de rece. Aparatura, instrumente, toate acolo pentru siguranta mamei si a bebelusului, insa expuse la vedere.

Daca n-as fi fost intr-o maternitate de stat din SUA sa vad si altceva, probabil ca niciodata nu mi-as fi imaginat ca ar putea fi altfel si la noi. Dar la maternitatea pe care am vazut-o acolo, sala de nastere arata mai degraba ca o camera de nastere, mai precis ca o camera intima, ce o putem regasi in apartamentul oricaruia dintre noi. Peretii erai tapitati, flori proaspete in vaza inseninau atmosfera, tablouri calde populau peretii, absolut toate instrumentele si echipamentele medicale erau prezente in incapere, insa toate mascate in mobilierul frumos cu iz de „acasa”. Mai mult decat atat, in camera erau 2 fotolii comode, unul pentru tata si altul pentru doula. Ele erau acolo din oficiu, urmand a fi ocupate amandoua, sau doar unul singur sau nici unul, dupa caz. Situatia era data de dorintele mamei cu privire la cine isi doreste sa-i fie alaturi in timpul travaliului si a nasterii.

Dar toate astea se intamplau departe, pe un alt continent…Oare in Europa macar nu exista asemenea alternative de „normalitate”? Raspunsul este ca clar DA. Si vreau acum sa va povestesc despre un OM minunat, medic ginecolog francez, pe numele sau Michel Odent!

Michel Odent a revolutionat multe idei despre travaliu si nastere peste tot in lumea larga. A scris numeroase carti pe aceste subiecte, carti ce au fost traduse intr-o multime de limbi, unele dintre ele fiind traduse inclusiv in limba romana. Si eu tocmai citesc una dintre ele, numita Birth Reborn, iar chiar la inceputul cartii povesteste cum a ajuns sa coordoneze sectia de maternitate a unui spital din Pithiviers, un oras micut din Franta.

Lucrurile pe care le-a facut el acolo, impreuna cu echipa minunata care i-a impartasit ideile, este de-a dreptul fantastic! Sala de nastere de acolo arata la inceput ca orice sala de nastere obisnuita din lume. Asta se intampla prin anii 70. Treptat, Michel Odent a inceput sa „experimenteze” ce se intampla atunci cand se incalca usor clasicele proceduri pe care le impune orice spital. Astfel, a urmarit cum se desfasoara nasterea atunci cand medicul sau moasa nu intervin cu absolut nimic in momentul expulziei. Practic, mama isi nastea bebelusul in ritmul ei, in felul ei, fara nici o interventie din exterior. Apoi au urmarit sa vada ce se intampla daca nu separa de rutina mama de bebelus imediat dupa nastere. Si au observat cu totii un lucru fenomenal! Si anume ca bebelusul cauta si isi gasea singur drumul catre san si se atasa automat si initia alaptarea! Trebuia doar sa fie lasat sa faca asta, in loc de a fi indepartat imediat de langa cea pe care el o stie cel mai bine pe lumea asta – mama sa 🙂

Si apoi Michel Odent cu echipa sa au observat ca experienta nasterii este cu atat mai implinitoare si mai frumoasa pentru mame, cu cat ele se simt mai in siguranta si intr-un mediu cat mai intim. Asa ca, treptat, accentul a inceput sa cada pe ce simte si-si doreste mama sa faca in travaliu si la nastere, ajungand ca personalul medical sa aiba principalul rol de a sustine mama in alegerile sale cu privire. Sala de nastere din Maternitatea din Pithiviers s-a transformat si ea cu timpul, dintr-un mediu rece si impersonal, intr-o incapere calda, intima, care sa-i ofere mamei toate conditiile pentru a naste asa cum simte ea.

Cel mai impresionant lucru pentru mine este ca s-a scos din sala de nastere de acolo masa de nastere. Vestita masa de nastere care de multe ori este incomoda pentru mame, deoarece ele stau destul de mult pe spate si astfel nu se ajuta deloc de gravitatie. Doctorul Michel Odent a observat ca si in momentul in care aparent ii oferi mamei toate mijloacele de a-si alege singura pozitia de nastere, in momentul in care in sala exista si o masa de nastere, aproape inconstient mama isi va limita singura optiunile la una singura – masa de nastere. Asa ca ei au scos-o cu totul din sala. Ce a ramas insa in urma?

Pai asa sa va imaginati o incapere cu pereti vopsiti in culori placute, calde, cu draperii la geamuri si posibilitatea de a-si ajusta mama intensitatea luminii din incaperea in care va nastere. In plus, in camera exista un pat, un scaun de nastere (facut special de catre un tatic tamplar, a carui sotie a nascut acolo cu dr. Michel Odent) si o piscina, pentru acele mamici care simt nevoia fie sa-si petreaca o parte din travaliu in apa, fie sa nasca acolo 🙂

De altfel, Michel Odent a fost cel care a discutat prima oară despre “naşterea în apă” şi saloane de tip “rooming-in” pentru mamă şi bebeluş, concepte implementate apoi în unităţile de naştere din întreaga lume.

 

Conform unui studiu realizat în 2012 de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil, 30% dintre naşteri au fost prin operaţie cezariană. Privită în dinamică, această cifră arată că, în ultimii 10 ani, ponderea naşterilor prin cezariană, s-a tripla, în România. Această creştere a fost explicată de medici, în interviurile de grup, prin teama de malpraxis şi frica de durere.

Același studiu arată că doar 27% dintre femei au ştiut că au dreptul să aibă un însoţitor pe durata travaliului. Peste 50% au declarat că nu era permisă în sala de travaliu prezenţa unui însoţitor (ales de ele). De asemenea, doar 54% dintre femeile intervievate au primit informaţii de la profesionişti, cu privire la evoluţia travaliului, iar proporţia celor care au beneficiat de tehnici pentru eliminarea durerilor sau al disconfortului nu a depăşit 35%.